Cine mai crede în partea necomercială a Forţei? - Star Wars 3: Revenge of the Sith

Mihai Fulger: Recent, a avut premiera mondială Revenge of the Sith, ultimul film din odiseea Star Wars, începută acum aproape trei decenii. După cum se ştie, în 1999, la 16 ani de la trilogia clasică (1977, 1980, 1983), regizorul şi scenaristul George Lucas a lansat Phantom menace, primul dintr-o serie de trei prequels cu acţiunea plasată înaintea evenimentelor din filmele anterioare. Au urmat apoi Attack of the clones (2002) şi, în fine, Revenge of the Sith, al treilea episod din saga şi probabil cel mai aşteptat film din toate timpurile.


"Ăla negru de respiră greu"

În SUA de exemplu, cu mai bine de o lună înainte de premiera oficială, fanii erau deja în faţa cinematografelor unde era programat filmul, iar în ziua lansării (19 mai) producţia a avut încasări record de 50 de milioane de dolari. Principalul motiv al nerăbdării admiratorilor seriei era probabil curiozitatea de a asista la transformarea lui Anakin Skywalker (Hayden Christensen) în "ăla negru de respiră greu" (Darth Vader, desigur). La finalul episodului anterior, eroul era cavaler Jedi şi, în viziunea profeţilor, singurul om care ar putea readuce pacea în galaxie. În Revenge of the Sith, sub influenţa cancelarului - viitor împărat - Palpatine (Ian McDiarmid), Anakin trece definitiv de partea întunecată a Forţei şi îşi ajută noul stăpîn să-i extermine pe Jedi. Întrebarea mea este dacă această metamorfoză radicală devine verosimilă în film sau nu.

Cătălin Sturza: Transformarea lui Anakin nu e deloc coerentă, însă nu e prima oară cînd scenariul lui Lucas lasă de dorit. Un alt exemplu ar fi chiar primul film al seriei, în care tînărul Luke Skywalker (Mark Hamill) ajunge, foarte brusc şi fără pregătire, din fermier pe Tatooine (planetă inspirată de un alt model celebru: Dune, a lui Frank Herbert), conducător al rebelilor împotriva temutei arme a Împăratului, Steaua Morţii.

MF: Nu e chiar acelaşi lucru, pentru că Luke e iniţial doar un adolescent inocent, însă cu multe idealuri şi spirit de aventură, care nici măcar nu-şi cunoaşte latenţele Jedi. E normal ca el să treacă de partea binelui (mai ales că în aceeaşi tabără se afla şi frumoasa prinţesă Leia). În schimb, Anakin este Alesul, crescut în spiritul dreptăţii şi pregătit pentru a pune capăt războiul galactic. Iată de ce metamorfozarea sa în cea mai înfricoşătoare şi cea mai credincioasă unealtă a răului (Darth Vader este mîna dreaptă a Împăratului) ar fi trebuit să fie mult mai convingătoare. Cum îţi explici astfel de incoerenţe?


"Universul extins"

CS: Este important de spus că saga Star Wars îşi are de fapt începuturile în cărţile scriitorului SF american Alan Dean Foster, autorul celui dintîi roman al seriei, O nouă speranţă (1976). Povestea lui Foster a fost însuşită în 1977 de George Lucas, o dată cu lansarea primului film din serie: Star Wars: Episodul IV - O nouă speranţă. Lucas Arts, compania lui George Lucas, şi-a asigurat toate drepturile de autor pentru ceea ce se cheamă "seria de bază" - cele şase filme cu scenarii semnate de regizorul californian, după care s-ar fi scris cele mai importante şase cărţi (dintre care doar trei au autori independenţi: Foster, R. A. Salvatore şi Matthew Stover). Rupturile şi inegalităţile din scenariu s-ar putea explica, pe de o parte, prin haosul care există în universul Star Wars, provocat de neîncetatele certuri şi contestaţii în privinţa drepturilor de autor şi, pe de altă parte, printr-o viziune simplificatoare şi rezumativă a lui Lucas, care spune o poveste-şablon, de sorginte budistă, despre Bine şi Rău pe înţelesul miliardelor de fani. Mai trebuie ştiut că între filmele la care are acces publicul larg există poveşti intermediare, cum ar fi Ochiul minţii (1978) a lui Dean Foster, care e adevărata continuare a romanului din 1976, înaintea episodului al cincilea, Imperiul contraatacă (1980), semnat de Lucas.

MF: Nu ştiam toate aceste detalii, dar cred totuşi că George Lucas are principalul rol în construirea acestei lumi ficţionale, una mai vastă chiar decît acelea create de J.R.R. Tolkien sau Frank Herbert. În "galaxia îndepărtată" în care se petrece acţiunea din saga Star Wars există mai mult de 10 planete importante: Coruscant (centrul de conducere a Imperiului Galactic) şi Tatooine (locul de naştere a lui Anakin Skywalker, dar şi a fiului său Luke), Kamino (planeta clonelor) şi Geonosis (baza operaţiilor Confederaţiei Sistemelor Independente), ucigătoarea Stea a Morţii şi victima ei Alderaan ş.a.m.d. Adaugă numeroasele popoare, rase sau tipuri de roboţi, precum şi zecile de personaje, dintre care multe au statut de mit (Luke, Leia, Anakin/Darth Vader, Han Solo, Chewbacca, Yoda, Jar Jar Binks, Obi-Wan Kenobi, R2-D2, C-3PO etc.), şi vei obţine un univers unic şi greu de egalat de orice creator.

CS: Universul SW e, în realitate, infinit. Pe lîngă cele două trilogii create de Lucas, există "universul extins", întins pe mai bine de 25.000 de ani, care, în afară de numeroasele romane, cuprinde colecţii de benzi desenate, seriale TV şi radio, jocuri pe calculator, cu sute de planete şi personaje. Poate pentru prima dată în istorie, o ficţiune literară (la bază stă un roman!) nu mai e rodul minţii unui singur om: e un proiect al "satului global". Oricine îşi poate aduce contribuţia, pe principiul galeriilor de artă interactive de pe Internet: îţi alegi o muchie a "cubului virtual", alcătuit din lucrările celorlalţi, şi îi ataşezi propria creaţie, fie că e vorba de o pagină, de un scurt sau lungmetraj sau de o saga de zece volume. În tot acest haos democratic, George Lucas îşi propune să recucerească, fără drept de apel, fanii, să-şi apere monopolul, să alunge veleitarii. Vine cu un film bine realizat tehnic: efecte speciale remarcabile (şi Kingdom of heaven, şi o sută de alte producţii Hollywood le au!), unghiuri de filmare inovatoare (vezi bătălia stelară din deschidere), montaj îngrijit, exigenţă la nivelul micilor detalii (orice personaj care trece, fie şi o fracţiune de secundă, prin al doilea plan e suficient de convingător!). Dar care, la nivelul scenariului şi, mai ales al dialogului, lasă foarte tare de dorit. Mai e, în aceste condiţii, filmul lui Lucas, împreună cu întreaga "serie nouă", un reper convingător?


Benzi desenate şi spectacole de lumini

MF: Într-adevăr, dialogurile sînt de benzi desenate (nu am văzut comics book-ul din "universul extins" care acoperă aceleaşi evenimente, dar bănuiesc că replicile sînt identice). Eu cred că principala problemă a noii trilogii este aceea că nu are (şi) o poveste de dragoste vandabilă, adică una cu cel puţin trei eroi (trebuie obligatoriu să existe măcar un oponent / competitor). Trilogia clasică avea triunghiul (potenţial) amoros Luke-Leia-Han Solo (Luke se simte şi el atras de prinţesă, pînă cînd află că îi este soră), care dădea farmec poveştii. Noile filme îi au doar pe Anakin Skywalker şi pe senatoarea Padmé Amidala, relaţia lor fiind menită a explica naşterea celor doi fraţi, dar şi a oferi o justificare (puţin credibilă, din păcate) transformării eroului. Acesta este motivul pentru care Lucas, în noile episoade, a neglijat povestea de dragoste în favoarea acţiunii brute (sau, altfel spus, a efectelor speciale). Acest lucru este cel mai evident în ultima producţie, în care relaţia Anakin-Padmé este redusă la minimum, la fel ca şi relatarea morţii eroinei, iar acţiunea propriu-zisă (dueluri şi urmăriri în primul rînd) ocupă cea mai mare parte din film. Revenge of the Sith îşi joacă bine rolul de liant narativ, dar, deşi are multe lumini (ar putea fi chiar etichetat ca laser show), nu prea străluceşte. Personal, sper ca George Lucas să fi pus punct definitiv seriei, pentru că nu mai are nimic nou de spus.

CS: Mai sînt multe lucruri de spus, dar cred că Lucas şi-a pierdut interesul şi refuză să vină cu ceva nou. Merită amintite cele două RPG-uri Star Wars, Cavalerii vechii republici, din 2003 şi din 2004, produse de Lucas Arts. Plasată cu 5000 de ani înaintea trilogiilor, povestea jocurilor nu seamănă cu nimic din ceea ce se vede la cinema. Forţa încetează să mai fie o religie pseudo-budistă şi se transformă într-o filozofie complexă şi fascinantă, istoria Galaxiei capătă diversitate şi adîncime, fiecare civilizaţie e reprezentată prin limba, obiceiurile şi artefactele ei. Fanii care se limitează la filme ratează, aş spune, esenţa universului SW şi experienţa de a intra în pielea unui erou, bun sau rău, infinit mai complicat şi mai simpatic decît Luke sau Anakin.

Regizorul o ţine, însă, pe-a lui: dragoste, urmăriri şi săbii laser. Asemănările dintre vechea şi noua serie merg, de altfel, dincolo de mîna dreaptă pierdută de Luke / Anakin în a doua parte a fiecărei trilogii. În prima parte, mentorul protagonistului (Qui-Gon Jinn, Obi-Wan) moare, tot atunci eroul are un rol decisiv, la finalul filmului, într-o victorie (Anakin versus nava de control a droizilor Federaţiei de Comerţ, respectiv Luke versus Steaua Morţii), în ultima parte, Anakin asistă la o luptă pe viaţă şi pe moarte între Palapine şi un adversar (Mace Windu în III şi Luke în VI), părţile III şi VI se deschid cu o mişcare a camerei de filmat care coboară şi se fixează pe un distrugător imperial etc. Nu am sesizat eu aceste detalii, vuiesc forumurile pe Internet. Unii jucători de fotbal poartă, la fiecare meci, ghetele dintr-o partidă în care au avut succes. Poate că mîna tăiată şi mişcarea camerei de filmat sînt fetişurile lui Lucas: a dat lovitura o dată, va hipnotiza publicul şi a doua, a treia, şi a n-a oară. Iar Forţa e, cel puţin în sanctuarul box-office-ului, de partea lui. La nici o lună de la lansare, filmul e, deja, pe locul doi în topul SUA pe 2005. Oamenii vor să creadă în poveşti, chiar dacă sînt subţiri precum telenovelele şi orbitoare precum concertele Britney Spears, cu mii de culori care te zăpăcesc.