octombrie 2014
Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii 100, 1.000, 1.000.000 de poveşti, Bucureşti, 2014
Asaltat fără încetare de probleme diverse, se întâmplă deseori ca fiecare om să simtă că nu-şi găseşte locul în propria-i existenţă. Atunci, o singură cale rămâne pentru a-nvinge ameninţări, slăbiciuni, renunţări - întoarcerea în copilărie.

Bile din lână roşie, un pulover verde, o grădină cu mulţi copaci, o pasăre care zboară departe, apoi revine, dar, mai ales... Pierre şi Camille alcătuiesc "creşa" pentru spectatorii cu vârste între 18 luni şi 5 ani. Etc. - spectacolul ce decupează o pagină vie dintr-o carte de ilustrate - este un proiect artistic realizat de Daniela Ginevro, în cadrul companiei teatrale Théâtre de la Guimbarde din Belgia. Directorul de scenă şi-a ghidat cu meşteşug "învăţăceii" - actorul Pierre Viatour şi actriţa Camille Sansterre -, în "deşirarea" poveştii scenice. Puşi în relaţie deschisă cu publicul fraged, prizele directe ("Vrei să ne-mprietenim?" sau "Ţie nu ţi-e foame?") cu spectatorii de doi-şase ani, tinerii interpreţi belgieni au etalat, cu success, disponibilităţile motrice şi artistice.


Pentru Ea, este un loc special, unde poate visa cu ochii deschişi, pentru El, este un spaţiu în care se poate juca. Metaforic şi senzorial în egală măsură, cadrul scenic este domeniul de joacă şi reverie. Amândoi descoperă acest teritoriu al simţurilor şi explorează "natura". Cei doi se întâlnesc şi încep să danseze. Pierre şi Camille "tricotează" o relaţie, apoi o deşiră cu sensibilitate şi umor, lăsând copiii din sală să se identifice cu personajele. Privirile jucăuşe ale spectatorilor iscodesc cu uimire relaţiile vesele de pe scenă. Întâlnirea cu propria corporalitate, dar şi cu alte persoane este motiv de "iţe încurcate", giumbuşlucuri şi bucuria descoperirii încărcate de candoare. Legătura dintre ei se dezvăluie discret, în ritmul descoperirilor - mici nimicuri, răbufniri scurte de rivalitate, furie,duioşie şi tandreţe... "etcetera". Legăturile se împletesc, un microunivers se dezvoltă.

Jocul începe din clipa în care subiectul reuşeşte să exprime o atitudine emoţională faţă de obiect. Ludicul va căpăta o importanţă crescândă în viaţa omului. Spectacolul Etc. demonstrează, încă o dată, că destinul omului este să-şi dezvolte spiritualitatea printr-o continuă creaţie. Jocul completează biosfera în care se trăieşte cu o noosferă în care se gândeşte. O sensibilă frază rostită de Brâncuşi se impune a fi citată la nesfârşit, o frază de ale cărei înţelesuri nu putem înceta să le sorbim: "Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." Producţia teatrală Etc. ne reaminteşte adulţilor reîntoarcerea la mitul încărcat de simboluri ale "vârstei de aur" şi deschide o uşă magică pentru copiii de azi.

foto - http://www.laguimbarde.be/

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus