Stimată doamnă ministru Mona Muscă,
În urma dezbaterii publice iniţiate de dumneavoastră în legătură cu proiectul legii cinematografiei, un grup de cineaşti interesaţi de soarta filmului documentar, dorim să vă supunem atenţiei următoarele:
O politică de stat anacronică şi incompetentă a dus, în fapt, la dispariţia filmului documentar românesc. De-a lungul anilor, Ministerul Culturii, şi mai ales Centrul Naţional al Cinematografiei au excelat într-o atitudine de ignorare totală a nevoilor documentarului. Dovada este amendamentul Nicolaescu la vechiul regulament, care a hotărât ca producţia filmelor documentare de peste 20 de minute nu poate fi susţinută de către CNC, în acest fel excluzându-ne de la coproducţiile de film documentar realizate prin Eurimage şi de la majoritatea producţiilor cofinanţate de televiziunile din ţară şi străinătate.
În ciuda acestei situaţii, documentariştii români au obţinut succese internaţionale care echivalează indiscutabil - în domeniul documentarului - premiile obţinute de regizori români la celelalte categorii şi acest fapt credem noi că trebuie să stea la baza oricărei discuţii despre finanţarea filmului documentar în România.
Este adevărat că varianta noii legi a cinematografiei aduce un element în sprijinul documentarului, cum ar fi renunţarea la obligativitatea prezentării filmelor documentare sub forma unei copii standard pe 35mm. Nu putem însă să nu observăm că se urmăreşte plasarea filmului documentar în aceeaşi categorie a genurilor "minore", alături de filmul de scurt metraj, filmul de animaţie sau filmul experimental. Cota din buget preconizată acestor genuri cinematografice luate împreună este de numai 15%!
Tocmai în România, singura ţară europeană unde porţile Televiziunii Naţionale sunt puternic ferecate în faţa producătorilor independenţi şi unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare an cel puţin zece filme documentare, sprijinul statului faţă de filmul documentar ajunge să se rezume la aproximativ 5% din creditele acordate de CNC?
Este o situaţie inacceptabilă şi incorectă, în condiţiile în care filmul documentar deserveşte cel puţin la fel de bine, dacă nu chiar mai eficient decât filmul de ficţiune, "afirmarea identităţii culturale naţionale şi a minorităţilor naţionale din România şi promovarea acestora în circuitul mondial de valori" aşa cum este stipulat în capitolul introductiv al preconizatei legi a cinematografiei.
Nu avem nici un motiv să ne îndoim de sprijinul dumneavoastră pentru relansarea în România a producţiei de film documentar, aşa cum se întâmplă în acest moment în toată lumea. De aceea vă propunem să luaţi în considerare şi cerinţele noastre faţă de noua lege: o comisie separată de evaluare a proiectelor şi alocarea a cel puţin 20% din creditele acordate de CNC producţiei de film documentar. Puteţi consideră această prevedere o măsură reparatorie faţă de o parte a cinematografiei române, care se încăpăţânează să supravieţuiască, deşi a fost condamnată la moarte de indiferenţă predecesorilor dumneavoastră.
Cu stimă
Florin Iepan (regizor & producător, Subcultura)
Vlad Păunescu (producător, Castel Film)
Sorin Ilieşiu (regizor & producător, GDS)
Ovidiu Bose Paştina (regizor)
Lucia Hossu Longin (regizor & producător, TVR)
Vali Hotea (regizor)
Dumitru Budrala (regizor, director Astra Film Festival)
Copel Moscu (regizor & prof UATC)
Cornel Mihalache (regizor TVR)
Thomas Ciulei (regizor & producător, Europolis Film)
Laurenţiu Damian (prof UATC, regizor, director Editura Video)
Ileana Stănculescu (regizor)
Alexandra Gulea (regizor)
Stere Gulea (regizor)
Dan F. Secoşan (regizor & producător independent din Timişoara)
Xantus Gabor (regizor & producător)
Hanno Hofer (regizor, Mobra Film)
Adina Brădeanu (critic, Londra)
Titus Muntean (regizor)
Răzvan Georgescu (regizor & producător, Frankfurt)