România Liberă / iulie 2005
Festivalul din Karlovy Vary împlineşte 40 de ani, şi aşa cum o spune trailerul publicitar al festivalului, viaţa începe la 40 de ani. Şi nu e o glumă. Sunt mulţi invitaţi celebri anul acesta: Robert Redford, Sharon Stone, Matt Dillon, Atom Egoyan, Ali MacGrow, Michael Madsen, Raoul Ruiz, Liv Ullmann, Thomas Vinterberg, ca să enumerăm doar cîţiva. Pe lîngă secţiile oficiale, s-au impus noi competiţii: Est to the West, o secţie dedicată filmelor din Europa de Est, un ciclu de film norvegian şi o secţie de documentar, care include numeroase teme. De la Africa United, care povesteşte istoria unei echipe de fotbal multinaţionale din Islanda, la El cielo gira, documentar spaniol care se opreşte asupra vieţii într-un sat abandonat din nordul Spaniei şi In Search of Happiness, care vorbeşte despre trecutul şi prezentul comunităţii evreieşti din Rusia.

Printre premiile care au fost deja acordate se numără cel oferit actriţei Liv Ullmann, Globul de cristal pentru activitate artistică. Vorbind despre influenţa pe care a exercitat-o, asupra filmelor lui Ingmar Bergman, şi-a amintit o glumă a lui Bergman însuşi. "Cînd l-am întrebat cum de tu eşti un geniu şi eu sunt doar Liv, mi-a răspuns: «Nu mă înţelegi Liv, dar tu eşti Stradivariusul meu». Sunt conştientă de importanţa instrumentului pentru sunetele care se ascultă în final".

Printre prezenţele româneşti se numără Radu Mihăileanu, cu filmul Va, vis et deviens, în care atacă problema indentităţii. Shlomo îşi asumă o falsă identitate pentru a putea ieşi din Etiopia, oferindu-i-se azil în Israel. Suferă un permanent conflict cu noua societate în care trăieşte şi încearcă o conciliere cu originile, este expus atacurilor rasiste şi problemelor militare din teritoriile ocupate. Studiază medicina în Franţa şi doar ulterior, cînd este adult, se întoarce la origini. Prezent la festival, Radu Mihăileanu ne-a declarat: "Identitatea este o preocupare a mea... Eu nu pot spune că sunt 100% nici evreu, nici român, nici francez. Şi tocmai amestecul acesta e ceea ce mă încîntă". Filmul vorbeşte despre identitate, şi, indirect, despre finalitatea politicilor de integrare: "Pentru a te putea integra, trebuie să fii mai întîi primit, nu doar acceptat într-o altă cultură. Pe Shlomo îl primeşte o familie, îi deschide braţele, aşa intră într-o altă cultură. Problema identităţii este foarte actuală. Acum ne mişcăm cu toţii, nu mă refer doar la procesele de imigare-emigrare. Chinezul care stă sub duş şi cîntă David Bowie deja s-a mişcat într-un alt mediu. Ca să nu amintim efectul provocat de Internet". În ciuda diversităţii pe care o trăieşte azi Occidentul, Radu Mihăileanu preferă Africa: "În Occident s-a pierdut din prospeţime, din contactul direct cu celălalt. De aceea mă încîntă Africa".

În cadrul festivalului mai sunt prezentate trei coproducţii la care participă şi România: Dallas Pashamanedede de Adrian Robert Pejó, o coproducţie Ungaria-Germania-România, Le domaine perdu de chilianul Raoul Ruiz şi Lost and Found / Six Glances of a Generation, o coproducţie la care participă Cristian Mungiu, formată din şase istorii, care oferă o privire asupra vieţii cotidiene în diferite ţări ale fostului bloc ex-comunist.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus