Filmul lui Saverio Constanzo îi are ca protagonişti pe omniprezentul Adam Driver (Girls) şi eterica Alba Rohrwacher care se întâlnesc (încuiaţi fiind în toaleta unui restaurant), se îndrăgostesc, se căsătoresc, au un copil. Toate în primul sfert de oră al filmului. De aici, lucrurile iau o turnură tragică. Ea... are nişte idei extrem de bizare despre cum se cresc copiii, idei care-l pun în pericol pe nou-născut. El... nu ştie ce să facă, nu e pregătit pentru asta (sau orice altceva ce i se întâmplă). Filmul are un aer de Blue Valentine cu accente de Rosemary's Baby dar... ceva parcă lipseşte şi-acel ceva e credibilitatea.
The Imitation Game
Că veni vorba de actori omniprezenţi... Criticii şi publicul sunt în consens. Benedict Cumberbatch are mână bună: tot ce atinge capătă lipici la premii. Geniu matematic, criptolog, erou de război, homosexual nedeclarat - povestea lui Alan Turing (şi a decriptării Enigmei) e ideală pentru Cumberbatch iar acesta este cel mai bun rol al său de până acum, chiar dacă are un pic prea multe nuanţe împrumutate de la Sherlock Holmes pentru gustul meu. Keira Knightley e şi ea la înălţimea cerinţelor. Una peste alta, entertainment de calitate.
The Judge
O distribuţie impresionantă se luptă cu un scenariu care şchioapătă pe alocuri în acest hibrid de courtroom drama cu family melodrama. Robert Jr. (Downey Jr.) e un avocat de succes, fără scrupule şi în divorţ. Robert Sr. (Duvall) e tatăl lui, un judecător la pensie, respectat de comunitate dar extrem de dificil cu propria familie. Primul ajunge să-l apere pe al doilea în propria lui sală de judecată, în orăşelul din care fiul a încercat atât de tare să scape.
Kill Me Three Times
Gardu-i vopsit (neo-)noir, înăuntru... sânge, de trei ori sânge în acest thriller australian unde Simon Pegg (probabil cel mai ocupat actor de televiziune de pe ambele maluri ale Atlanticului) joacă un asasin de profesie implicat într-o poveste cu şantaj, răzbunare şi execuţii. Un haos nu prea bine controlat. Unul din puţinele lucruri care răscumpără tripla crimă e exotismul locurilor de filmare. Şi Teresa Palmer, o femme fatale de la antipozi...
Kuime / Over Your Dead Body
Prolificul auteur japonez Takashi Miike ne îmbarcă într-una din călătoriile lui fantastice dar cu Over Your Dead Body, destinaţia e improbabil de neimpresionantă. Povestea filmului în interiorul unui teatru unde se repetă o piesă clasică - trădări, crime de onoare, fantome răzbunătoare, the usual - şi unde viaţă ajunge să imite artă în mod straniu, chiar şocant. O scenă înspre finalul filmului m-a făcut să mă gândesc la serialul Dexter, dar cu samurai... Premiza e interesantă dar execuţia suferă, aşa că filmul rămâne un exerciţiu cinematografic ce dă bine pe ecran şi atât, un spectacol vizual relativ futil.
Learning to Drive
Filmul are ca punct de plecare un eseu publicat în The New Yorker şi va fi cu siguranţă pe placul cititorilor revistei. Patricia Clarkson e critic literar din New York care trece printr-un divorţ şi îşi găseşte puterea de a merge mai departe, la propriu şi la figurat, sub îndrumarea unui instructor auto sikh (Ben Kingsley) care are şi el probleme lui: o căsătorie aranjată care nu pare a începe sub cele mai bune auspicii. Un film simplu, fără pretenţii (Variety nu s-a sfiit să-l categorisească drept "pedestrian"...) care se ridică însă la înălţimea aşteptărilor în principal graţie celor doi protagonişti.
Maps to the Stars
Ultimul film al lui David Cronenberg vrea să fie multe lucruri: o satiră a Hollywoodului, portretul unei familii disfuncţionale, chiar şi poveste cu fantome... Julianne Moore e, cum era de aşteptat, excelentă şi merită o nominalizare la Oscar fie şi numai pentru scena monologului de pe veceu... Mia Wasikowska e o apariţie stranie, dar asta e la fel de uşor pentru ea cum e pentru Moore să fie roşcată.
Men Women & Children
Pe cât de mult mi-aş fi dorit să-mi placă ultimul film al lui Jason Reitman, Men Women & Children are prea multe: bărbaţi, femei, copii, teze (şi antiteze). Filmul urmăreşte nişte adolescenţi americani care sextuiesc dar nu ştiu ce să-şi spună când sunt faţă în faţă şi pe părinţii lor, care resping total revoluţia digitală sau o îmbrăţişează puţin prea strâns... Reitman denunţă de manieră simplistă efectul negativ pe care social media îl are asupra tinerilor (şi nu foarte tinerilor) Americii zilelor noastre.
Modris
Modris e un adolescent leton normal: merge la şcoală, are o iubită şi o gaşcă de prieteni. Doar că... e dependent de păcănele şi asta nu l-ajută în relaţia cu mamă-sa care-i aminteşte tot timpul că Modris e soi rău, exact ca tatăl lui, care e în puşcărie. Lucrurile merg din rău în mai rău, Modris începe ceea ce pare a fi o lungă relaţie cu sistemul juridic din Letonia şi se hotărăşte să-şi caute tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată. Pe cât tânărul protagonist se abate mai mult de la drumul drept, pe atât filmul regizorului Juris Kursietis devine mai plin de umanism şi compasiune.
Monsoon
Regizorul Sturla Gunnarsson caracterizează musonul drept "India's giant baptism of rain, and life, and joy". Când prima ploaie torenţială a anului atinge pământul, oamenii dansează de bucurie pe stradă. Deşi documentarul atinge şi aspecte mai curând practice ale acestei inundaţii anuale a semicontinentului indian (meteorologi, pescari, fermieri chiar şi agenţi de pariuri...), Monsoon e în fond o scrisoare de dragoste pentru India. Frumoasă, deşi pe alocuri cam bălteşte. Când am ieşit din cinema, începuse ploaia...
Mr. Turner
Un tur de forţă pentru această forţă a artei cinematografice care e Timothy Spall. Un film biografic în bună tradiţie englezească care ne spune povestea pre-impresionistului J.M.W. Turner. Un film inspirat care explorează arta, condiţia creatorului şi dificultăţile creaţiei, care surprinde toate aspectele, chiar şi cele mai întunecate, ale "pictorului luminii".
My Old Lady
După ce al treilea divorţ îl aduce, bineînţeles, la sapă de lemn, newyorkezul interpretat de Kevin Kline află cu surprindere că apartamentul parizian chic moştenit de la tatăl lui vine la pachet cu o chiriaşă (a se citi fostă proprietară) - o Maggie Smith care reciclează multe din contesa din Downton Abbey şi care poate locui acolo împreună cu fiica ei (Kristin Scott Thomas, discret-strălucitoare ca întodeauna) pentru câte zile o mai avea. Aceasta-i întrebarea... Un film plăcut, chit că acţiunea ia pe alocuri nişte întorsături destul de neplăcute.
Nightcrawler
Jake Gyllenhaal dă noi valenţe noţiunii de creepy în Nightcrawler. Gyllenhaal e un tânăr fără busolă morală, care-şi face un nume în lumea operatorilor "independenţi" ce vânează subiecte pentru ştirile "de la ora 5" din Los Angeles, unde "if it bleeds, it leads". René Russo revine cu un rol mic dar memorabil, de redactor veteran. Gyllenhaal e foarte credibil într-un rol ce aduce aminte de Travis Bickle din Taxi Driver.
(va urma...)