Hostage – Un negociator şi cam mulţi ostatici

Jeff Talley (Bruce Willis) a fost până nu de mult cel mai bun negociator al poliţiei din Los Angeles. Ultimul lui caz a fost însă un eşec, o tânără mamă şi fiul ei sfârşind împuşcaţi de către un dezechilibrat sinucigaş. Nemaiputând îndura remuşcările, Jeff se îndepărtează de L.A., de soţie şi fiică, preferând postul de şef al poliţiei dintr-un orăşel aparent lipsit de probleme. Aici, trei adolescenţi, doi fraţi şi misteriosul Mars Krupcheck (Ben Foster), încearcă să fure o maşină şi rămân captivi în casa contabilului Walter Smith (Kevin Pollak).

După ce Mars ucide un poliţist, cei trei infractori nu mai au de ales: îi iau ostateci pe contabil şi pe cei doi copii ai săi, în speranţa că îşi pot negocia libertatea. Nimeni nu ştie însă că Smith lucrează pentru nişte mari mafioţi, care sunt gata de orice pentru a pune mâna pe datele deţinute de el. Atunci când şi familia lui este răpită, Jeff este şantajat de mafioţi să le aducă DVD-ul cu informaţiile preţioase. În aceste condiţii, fostul negociator trebuie să facă totul pentru a-i salva pe toţi ostatecii (sau măcar pe cei mai mulţi dintre ei) şi a rămâne în viaţă.

Hostage al lui Florent Emilio Siri (regizor francez pripăşit pe la Hollywood) îmbină majoritatea elementelor din recuzita unui thriller actual: un (fost) negociator şi o droaie de ostateci, un erou şantajat cu viaţa celor dragi şi un adolescent traumatizat ajuns ucigaş în serie, nişte mafioţi cu oameni infiltraţi în forţele de ordine şi un simplu executant care le cunoşte secretele, un puşti neînfricat şi sora lui rebelă, o casă super-securizată, un DVD care ascunde date ultra-secrete, nişte genţi pline cu bani ş.a.m.d. Pe lângă locurile comune, filmului i se mai pot reproşa destule: că este prea complex pentru un simplu thriller (prea mulţi ostateci şi prea multe poveşti), că ajunge cam greu la intriga propriu-zisă (alegerea lui Jeff), că protagonistul nu are un comportament normal (nu toate acţiunile sale par menite a salva în primul rând propria familie, cum ar fi fost de aşteptat) sau chiar că întreaga acţiune este neverosimilă. Totuşi, Hostage, care se chinuie din greu să iasă din şabloane, vă poate oferi aproape două ore de divertisment agreabil, cu suspans şi întorsături de situaţie, cu artificii tehnice şi efecte speciale, toate bine ţinute în frâu de către un regizor promiţător. Pe ansamblu, un thriller... ok.

Dintre actorii specializaţi în filme de acţiune, Bruce Willis mi s-a părut întotdeauna cel mai simpatic. Totuşi, revelaţia acestui thriller pentru mine a fost tânărul Ben Foster, interpretul junelui ucigaş fără scrupule: "idila" lui Mars cu Jennifer Smith (Michelle Horn), potenţial cuplu de "născuţi asasini", aduce acel "je ne sais quoi" care-i lipsea filmului. În concluzie, Hostage merită văzut, chiar şi numai pentru că vara cinematografică nu este foarte ofertantă.