Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Big Eyes

(Pre)textul din spatele artistului - Big Eyes


FilmSense, februarie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ochii nu sunt un simplu organ destinat funcţiei văzului, ci prin actul de a privi aceştia îmbracă diferite semnificaţii, care pornesc de la aceea a sufletului (în concepţia filosofiei platoniciene sau în creştinism), se continuă cu aceea a contemplării (neoplatonism) şi ajung la aceea a limbajului nonverbal, unde privirea joacă rolul în transmiterea diferitelor mesaje cu conţinut emoţional şi psihic, sau în revelarea anumitor gânduri sau intenţii. Dar în clipa în care ochii / privirea se manifestă prin intermediul picturii, atunci semnificaţiile acestora au un dublu sens şi un dublu impact, deoarece ochii dintr-o anumită operă de artă reprezintă (pre)textul din spatele artistului. Astfel, pornind de la metafora ochilor - ca fereastră a sufletului - Tim Burton caută să sublinieze în lungmetrajul Big Eyes, statutul genului feminin în lumea artei postmoderne (anii '50), având ca punct de plecare viaţa pictoriţei Margaret Keane (Amy Adams) şi a tablourilor sale reprezentând chipuri de copii cu ochi supradimensionaţi.

Big Eyes per ansamblu nu este un film neapărat genial, însă are un impact foarte puternic asupra psihicului feminin, prin mentalitatea şi cultura predominant patriarhală pe care Tim Burton a reuşit foarte bine să o surprindă, într-un spaţiu occidental aflat la început de drum în ceea ce numim revoluţia sexuală. Subtilităţile semnificaţiilor feministe de la nivelul scenariului, pe de o parte, alături de deconstrucţia criteriilor, a regulilor şi a politicilor culturale de la nivelul artei pe de altă parte, reuşesc să-i confere filmului consistenţa, autenticitatea şi acea cantitate de dramă care îl păstrează în sfera filmelor biografice, dar îl scoate din aceea a monotoniei şi a clişeelor afective.

Aflată în ipostaza unei mame singure şi divorţate, Margaret Keane (Amy Adams) este nevoită să-şi crească fetiţa şi în acelaşi timp să găsească o soluţie prin care să facă acest lucru fără să renunţe la pasiunea ei, pictura. Soluţia, aparent salvatoare, vine din partea lui Walter Keane (Christoph Waltz), un oportunist care se dă drept artist şi el. Acesta îi observă numaidecât potenţialul artistic, motiv pentru care o şi cere în căsătorie. Odată căsătoriţi, Walter merge mai departe şi o ajută pe Margaret să îşi vândă tablourile. Toate ar fi bune şi frumoase dacă Walter nu s-ar da drept autor al lucrărilor, îndepărtând-o astfel pe Margaret de recunoaşterea publicului şi a criticilor de artă. Iar Margaret înghite compromisul făcut, din teama de a nu avea succes ca artistă, din cauza simplului fapt că este femeie. Situaţia ia o întorsătură radicală în clipa în care integritatea ei şi a fetiţei sale începe să aibă de suferit de pe urma lăcomiei lui Walter, moment în care Margaret îl dă în judecată, recuperând astfel drepturile de autor şi faima care îi aparţineau de drept.

Totuşi, dincolo de biografia artistei pe care Tim Burton a surprins-o cu mult tact, important este mesajul pe care Margaret îl transmite prin acest stil artistic de redare a ochilor. Fereastra sufletului, cum îi numeşte artista, ochii pe care aceasta îi expune prin intermediul chipurilor de copii, nu este altceva decât un (pre)text al artistei de a-şi evoca propria copilărie sau acela de a surprinde la maturitate acea parte obscură a subconştientului care încă reflectă copilul din ea. Dualismul maniheist pe care starea chipurilor o revelează îmbină fragilitatea şi inocenţa copilăriei, cu tristeţea şi durerea maturităţii, suprapuse peste nostalgia trecerii inexorabile a timpului, pe care doar o privire golită de ideal o poate reda, în frustrarea contextului cultural în care artista şi-a creat operele.




 Toate articolele despre Big Eyes


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Aura Schussler


Alte articole

 Big Eyes şi cultura de masă, Diana Cuzic


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer