Despre ce este, aşadar, filmul lui Oelhoffen? Ce înseamnă "Departe de oameni"? Interesant este faptul că titlul filmului are trei dimensiuni simbolice. La nivelul acţiunii, titlul se referă la locul unde se desfăşoară povestea, într-o regiune aproape pustie din Algeria, cu un relief muntos dezolant, fără nici cea mai mică urmă de vegetaţie, aşadar un peisaj ce sugerează un purgatoriu încremenit. O altă dimensiune a titlului face referire la timpul desfăşurării acţiunii, în anul 1954, adică la începutul războiului algerian de independenţă. "Departe de oameni" înseamnă, în acest context, departe de civilizaţia evoluată şi departe de ceea ce înseamnă a fi om, într-un război în care calitatea umană este înlocuită de lupta pentru supravieţuire. Cea de-a treia dimensiune a titlului şi, de departe cea mai interesantă, se referă la cele două personaje principale ale filmului: Daru şi Mohamed.
Daru (Viggo Mortensen) este profesor şi fost comandant în cadrul armatei franceze. Vorbeşte franceza, este de origine spaniolă şi a locuit toată viaţa sa în Algeria. Daru este un hibrid al sistemului colonialist. Pentru francezi, el este arab. Pentru alegerieni, el este francez şi, aşadar, inamicul. Drama profundă a lui Daru este că oamenii cu care se identifică, ţara de care simte că aparţine este ţara care îl reneagă şi care îi pune pecetea de inamic. Mohamed (Reda Kateb) este un tânăr care, pentru a-şi salva familia numeroasă de la înfometare, şi-a ucis vărul care voia să le fure recolta. Conform legii pământului (şi cu o uluitoare asemănare cu romanul lui Ismail Kadare, Aprile spulberat), familia lui Mohamed are două variante: plăteşte birul de sânge către familia vărului ucis sau se supune răzbunării acestora. Neavând mijloacele pentru a plăti, Mohamed va trebui să fie ucis, la rândul său, de fraţii celui pe care l-a omorât. Dar vărsarea de sânge nu se opreşte aici. Conform legilor, după ce Mohamed va fi ucis, el va trebui răzbunat de fraţii săi. Pentru a evita decimarea familiei sale, Mohamed face o alegere extrem de dificilă: se lasă prins de autorităţile franceze, ştiind că va fi judecat şi executat pentru crima sa, dar, în acest fel, va stopa un şir de vendete sângeroase între cele două familii.
Daru şi Mohamed sunt departe de oameni, pentru că fiecare dintre cei doi duce o existenţă subumană. Ei sunt departe de ceea ce înseamnă umanul pentru că, întocmai precum Cain, pe frunţile lor este adânc gravat cuvântul condamnării. Sunt indivizi care trăiesc vieţi împrumutate, pe care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să le returneze. Ei înşişi se află într-un soi de purgatoriu de unde privesc o lume care îi reneagă şi îi condamnă să o părăsească.
Cei doi se întâlnesc în momentul în care autorităţile îl aduc pe Mohamed la şcoala unde preda Daru. Acestea îl obligă pe profesor să îl ia în custodie şi să îl ducă şi predea autorităţilor franceze din oraşul Tinguit, aflat la o zi de mers faţă de şcoală. Călătoria celor doi are valoarea simbolică a unui drum iniţiatic pentru Mohamed şi revelator pentru Daru. Străbătând peisajul muntos deşertificat, adăpostindu-se de ploaie în sate părăsite şi încercând să fugă de verii lui Mohamed care îi urmăreau să îl ucidă, cei doi refac un traseu biblic: traseul lui Iisus către propria răstignire. Sacrificiul lui Mohamed pentru familia sa aminteşte de sacrificiul biblic. Conştiinţa propriei morţi la finalul drumului este alt element comun între povestea biblică şi povestea lui Mohamed. Iar tot ceea ce se întâmplă pe drumul către Tinguit este simbolul purtării propriei cruci. Dar ce rol are Daru, în toată povestea? Aflat în afară cutumelor pământului, conştient de rolul său de hibrid, Daru este o voce a raţiunii. Este individul care priveşte din afară şi înţelege ceea ce nimeni aflat în interior nu poate să înţeleagă: faptul că viaţa umană este deasupra oricăror legi ale pământului, ale societăţii sau ale războiului. Pentru Daru, umanitatea este tot ceea ce contează. Calitatea de fi în viaţa reprezintă scopul existenţei.
Profesorul nu este, însă, un hedonist. Este un om care, în ciuda idealurilor sale, a înţeles că absolutul nu are o valoare mai mare decât viaţa. Pe tot parcursul drumului, Daru se străduieşte să îl ţină pe Mohamed în viaţă şi, de asemenea, să îi arate că moartea nu reprezintă singura opţiune care se află la capătului drumului. Prin interpretarea sa spectaculoasă şi emoţionantă, Viggo Mortensen îşi transformă personajul într-o emblemă - o emblemă a pasiunii pentru viaţă şi pentru tot ceea ce înseamnă umanitate. Dacă interpretarea lui Mortensen poate fi asemănată unui uragan prin forţa sa cutremurătoare, interpretarea lui Reda Kateb este la polul opus, dar la fel de genială şi emoţionantă. Combinând timiditatea, candoarea şi emoţia puternică, Reda Kateb dă naştere unui personaj-martir, care seduce prin spiritul său de sacrificiu şi emoţionează prin sinceritate şi modestie.
La nivel pur simbolic, Daru şi Mohamed reprezintă, de fapt, două concepţii opuse despre viaţă. Europeanul războinic, care îşi ia viaţa în propriile mâini şi îndoaie destinul cu voinţa sa de fier şi arabul enigmatic, care se supune predestinării şi urmează o traiectorie deja trasată de legi mistice ale pământului. Parcurgând acest drum împreună, cei doi proscrişi dinamitează barierele culturale şi ideologice dintre ei şi ajung în punctul în care umanitatea intrinsecă îi uneşte într-o luptă pentru viaţă.
Regăsim în filmul lui Oelhoffen, multe dintre temele camusiene: alienarea în faţa morţii, existenţialismul, fragilitatea fiinţei umane. Cu toate acestea, filmul nu este o adaptare fidelă a povestirii lui Camus. Din contră, la nivel ideologic, amprenta lui Oelhoffen este cât de poate de clară şi de personală. Solitaritatea existenţială a celor două personaje este înlocuită, treptat, de o înţelegere reciprocă în profunzime. Din acest moment, Loin des hommes / Departe de oameni devine o entitate distinctă faţă de Oaspetele lui Camus. Găsind o cale către celălalt, Daru şi Mohamed transcend solitaritatea fiinţei umane, rezultând, în urma ciocnirii ideologice, o adevărată metamorfoză la nivel de ideologie personală pentru fiecare dintre ei.
Loin des hommes / Departe de oameni este un film despre ce înseamnă a fi înconjurat de fiinţe umane dar a te simţi, în acelaşi timp, departe de ele. Este un film despre ce înseamnă a fi proscris şi a duce o jumătate de existenţă. Aşadar, este un film incomod, dar de o cutremurătoare frumuseţe.