Gabriel Liiceanu: "Eseul este instrumentul cel mai la îndemână pe care îl avem pentru a executa printr-un joc al minţii o incizie teoretică personală în materia lumii. Cred că definiţia asta este cuprinzătoare. Cum materia lumii este infinită, rezultă că şi tipurile de incizii pe care le putem face în materia lumii sunt infinite. Aceste incizii sunt acte de gândire originale ce sporesc înţelegerea lumii, ceea ce cred că e, pentru specia noastră, datoria supremă a trecerii noastre pe acest pământ. Eseurile sunt acte de gândire rapide şi pe cont propriu, sunt pur şi simplu jocuri ale minţii. Aceste incizii pe care le facem în materia lumii sunt originale, adică sunt rezultatul unor combinaţii, care aduc un punct de vedere inedit asupra lumii, care faţă de tot ceea ce s-a scris până atunci pe tema aceea vine cu o spărtură într-un loc comun şi ne deschide o fereastră către o lume care până atunci nu exista."
Gabriel Liiceanu: "Orice eseist adevărat trebuie să deschidă ferestre în ziduri închise. În clipa de faţă cei mai importanţi eseişti de la noi sunt Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Andrei Cornea, Vlad Zografi, autori care se aşază mai cu seamă pe teritoriul eseului filosofic scris cu forţă literară. Horia-Roman Patapievici este un autor de eseuri ca la carte. Tot ce a scris până acum este exclusiv eseuri, care se înscriu în definiţia pe care am dat-o, o incizie originală făcută cu o minte care prezintă un spectacol prin însăşi tăietura pe care o face în materia lumii. Totul e subordonat unei nevoi acute de a înţelege, de a deschide capitole noi în înţelegere. Sunt oameni care nu pot să trăiască fără să înţeleagă ce se întâmplă cu ei, cu lumea în care trăiesc, cu epoca în care trăiesc, cu istoria speciei umane, şi Horia-Roman Patapievici e unul dintre ei."
Horia-Roman Patapievici: "Aţi remarcat faptul că atunci când a enumerat eseiştii, Gabriel Liiceanu nu s-a inclus şi pe sine? Gabriel Liiceanu este un eminent eseist al culturii româneşti, este un filosof, dar eu vreau să vorbesc despre calitatea sufletească a prezenţei sale publice. Nu cunosc pe nimeni care să ştie să îmbrăţişeze mai bine un prieten sau pe cineva care face ceva. Generozitatea lui este cu adevărat incredibilă. Într-o lume atât de chircită sufleteşte de pasiuni mărunte, Gabriel Liiceanu ştie să admire."
Horia-Roman Patapievici: "Partea nevăzută decide totul este ultima frază din ultimul eseu al acestei cărţi. Cele mai multe dintre eseurile din acest volum nu au fost scrise pentru a fi publicate în ţară. Au fost scrise după 2012 pentru o revistă olandeză, condusă de un prieten, Rob Riemen. De-abia după ce nevăzutele funcţionează, de-abia din acel moment văzutele capătă vizibilitatea lor veritabilă. Vizibilitatea fără nevăzute este seacă, este felul în care vedem lumea într-o zi mohorâtă. Vizibilele care sunt scăldate de nevăzute au splendoare. Cum spunea Ezra Pound este ca şi când lumea ar fi făcută din materia din care este făcut Paradisul lui Dante. În fond, nevăzutele sunt cele care ne permit să vedem partea din Paradis din lumea în care trăim şi din prezenţa noastră în lume. Există un Paradis, iar el nu este doar Paradisul promis la sfârşitul timpurilor, este Paradisul constitutiv cu care a fost construită această lume. Cum să-l vezi? Văzând nevăzutele."