Între timp, "după chipul şi asemănarea" m-a dus cu gândul la o altă posibilă cheie de descifrare a filmului Anei Lungu. Ea nu vine nici să o completeze, nici să o contrazică pe prima. E doar un alt drum spre miezul misterios al unui film imperfect din punct de vedere artistic, dar generos din punct de vedere al dilemelor oferite publicului curios.
Născută în perioada Crăciunului
Locuind la etajul 10, ultimul
Sancţionând demn şi ferm abaterea morală a prietenei care şterpeleşte lucruri din magazin
Vorbind despre "a iubi" ca superior lui "a fi iubit" şi despre datoria morală a prietenului de a nu o lăsa singură
Perfect inadaptată lumii din jur, în toate formele ei
Având un singur moment de emoţie veritabilă, atunci când sparge, involuntar, icoana primită de la Tatăl cel iubitor de antichităţi
Studiind cutremurele, adică ştiinţa zguduirii Pământului
Făcând pasul spre maturizare cerut de anturaj, dar perfect neinteriorizat (despărţirea de amantul pe care îl cunoscuse prin intermediul Tatălui), ajunge să joace adevăr sau provocare cu doi prieteni şi doi necunoscuţi, care se sperie la prima provocare îndrăzneaţă, deci adevărată
Aterizând pe o planetă stranie, populată de, în cel mai bun caz, fiinţe bizar-căldicele, Cristiana e incapabilă să se salveze si sa ne mântuiască
E poate semn că a două venire va fi în fiecare dintre noi sau nu va fi deloc.