Festivalul de film de la Cluj, despre care am scris în fiecare an pentru că în fiecare an mi-a dat motive să scriu, e Comedy Cluj. Un eveniment ajuns la ediţia VII, despre care încă pluteşte în aer ideea că e un fel de TIFF - idee pe care o au cei care nici măcar la TIFF nu merg - şi care uimeşte prin faptul că oau, e la ediţia VII şi că, oau, ţine 10 zile. Din păcate, discuţia asta de clasa a V-a "Comedy - identitate proprie, TIFF - identitate proprie, rezultă de aici două treburi diferite" trebuie s-o repetăm an de an, până ne intră în cap. Dar ce zic eu aici... Mai bine mergeţi la filme şi vedeţi voi înşivă ce înseamnă programul unui festival de cinema de comedie, care, printre altele, e cel mai mare şi important din Europa. Şi care, tot printre altele, oferă multe abordări ale umorului în cinema, de la discret, aluziv, eseistic, narativ, anti-narativ, autoreferenţial, la explicit şi comercial. Pe teme şi registre estetice la fel de multe, de la social, politic, familial, individual, la erotic, liric, grotesc, tragic. You name it, eu le enumăr nu ca să par deştept, ci ca să vă conving că există multe feluri de a stârni râs, zâmbet sau meditaţie în sala de film. Iar Comedy Cluj e o "vitrină" bună de expunere a acestor abordări, care, atenţie, pot plăcea sau nu. Puteţi da nota 5 sau 1 oricărui film: nu daţi vina neapărat pe festival, acceptaţi ideea că orice festival cu selecţie responsabilă e doar oglinda felului în care se face cinema, azi. Altfel spus, asta este.
VAN valami furcsa és megmagyarázhatatlan / Din motive inexplicabile
Dacă mulţi dintre noi am trecut prin momente de mari timidităţi, frici, emoţii la fiecare două vorbe, lene şi izolare, înseamnă că mulţi dintre noi ar trebui să ne regăsim, parţial, în filmul lui Gábor Reisz, Din motive inexplicabile. Áron, un tânăr la 30 de ani, e întruchiparea tuturor minusurilor de mai sus, cu menţiunea că îl întreţin părinţii, că l-a părăsit iubita şi că, la o beţie, a cumpărat din greşeală un bilet de avion spre Lisabona, pe banii părinţilor. Închipuiţi-vă, deci, o poveste în care nimic nu merge, în ciuda intenţiilor bune pe care Áron le are încontinuu. Cu fiecare nouă eroare, Áron se adânceşte tot mai mult în spaima de viaţă şi nu reuşesc să-l scoată de acolo nici gaşca de amici - nici ei mai breji, de fapt -, nici familia. Totul ţine de felul în care el "sapă" în propriul sine, unde se află toate resursele de personalitate.
Dacă tocmai aţi văzut Zerkalo / Oglinda lui Tarkovsky şi intraţi apoi la Din motive..., al lui Gábor Reisz, veţi râde superior şi veţi zice că aţi făcut o mare greşeală, că arta e în altă parte, că etc. Corect, dar comparăm mere cu pere. Arta, dacă vrem să vorbim despre lucruri mari, poate fi peste tot unde povestea, mesajul şi stilul de a le transmite sunt legitime, în limitele genului lor. Şi o spun ca să apăr acest film lejer şi totuşi consistent de posibilele acuzaţii elitiste gen "a, e o jucărioară de film..." Sigur, e mai aproape de comedioară decât de comedie. Te face să râzi des, la efecte comice instante şi la aparente nimicuri, construite cu instrumentele de discurs ale comicului de situaţie - încurcături neaşteptate, ironii şi autoironii, ciocniri de eroi diametral opuşi. Dar toate astea nu sunt decât apanajul unei comedii care pune accent pe caractere şi pe felul în care greşelile lor stârnesc clişee, moravuri, ticuri sociale în care toţi ne regăsim, cumva.
Mai mult, cred că virtutea acestei comedii e uşurinţa cu care povestea e preluată de perspectiva lui Áron, erou principal. O perspectivă subiectivă, interiorizată mai ales sonor, prin muzica de film, splendidă, şi prin sunete în surdină, înfundate. Tot ca interiorizare a poveştii are loc un fel de decupare a personajului din spaţiile în care se mişcă, decupaj pe care cadrele largi (cu focus pe Áron şi cu bokeh puternic pe fundal) îl exprimă simplu. Montajul e alert, cu salt de la detalii cu sprâncene şi zâmbete, la cadre în plonjeu şi contraplonjeu, care caricaturizează personajul prin supradimensionare. Sunt folosite şi câteva artificii de cinema fantastic, precum proiecţiile mentale ale lui Áron, materializate fizic. În fine, Din motive... e un exemplu de film echilibrat, cu umor fin, neforţat, amestecând cumva tonalitatea comediilor romantice cu viteza şi belşugul de text ale comediilor lui Woody Allen.
Ungaria, 2014, 96 min
Regie: Gábor Reisz
Scenariu: Gábor Reisz
Distribuţie (parţial): Áron Ferenczik, Miklós Horváth
Imagine: Gábor Reisz
Vizionare: în cadrul Festivalului Comedy Cluj, 2015, Cluj-Napoca
Filmul mai rulează joi, 22 octombrie 2015, ora 21.30, la Cinema "Victoria".
Descarcă programul Comedy, Cluj, 2015 aici..