La 19 februarie 1876 se năştea sculptorul roman Constantin Brâncuşi. Pe un portative al marilor centre culturale, Brâncuşi şi-a început firul melodic la Hobiţa, în Gorj, urcând din octavă în octavă spre registre tot mai înalte: Craiova, Bucureşti, Budapesta, Viena, München. Paris, Londra, New-York, Chicago, Boston.
 
Sculptând Pasărea măiastră, el viza imponderabilul în forma concretă. Dăltuia cu migală şi asculta sunetul pietrei, care, subţiată devenea, paradoxal, fragilă. În acţiunea sa, fiecare lovitură era un veritabil gest dirijoral. O coloană masivă de marmură de trei metri înălţime ce se subţiază până la diametrul de 20 de centrimetri într-o anume porţiune, se poate asemăna cu un torent sonor în arhifortissimo, emis de către un ansamblu vocal-simfonic, ce se diminuează până la intensitatea abia perceptibilă, notată în patitură cu cinci de piano. Zborul, ca ascensiune către spiritualitate, l-a fascinat într-atât pe Constantin Brâncuşi, încât, între anii 1910-1940 artistul român a creat 29 de sculpturi având ca temă pasărea măiastră.
   
Conform unor texte sanscrite, pasărea Garuda, în ipostaza ei oraculară, îşi intona cântul doar în singurătate. Însă cine avea privilegiul să-i asculte glasul, întinerea spontan.
 
Dintre aforismele lui Constantin Brâncuşi, două mi-au atras atenţia. Primul: "Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară!" Iar al doilea: "Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate."[1]
 
Însuşi celebrul sculptor găsea o similitudine între sculptură şi muzică, intuind că ambele conţin un parametru esenţial, şi anume, ritmul. "Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decât însăşi respiraţia omului, propriul ei ritm..."
 
Canonul muzical - o compoziţie pentru două sau mai multe voci care repetă la intervale fixe aceeaşi melodie - are drept condiţie armonia îmbinării vocilor. Legea armoniei plastice [2] a fost descoperită şi aplicată de Constantin Brâncuşi în construcţia modulelor Coloanei infinitului. Precum natura zămisleşte, spunea Brâncuşi, "o vegetaţie vânjoasă, care creşte drept în sus, de la pământ înspre ceruri, tot astfel, Coloana fără sfârşit, de jos şi până sus, ea are aceeaşi formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi nici soclu ca să o sprijine; iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri." [3]
 
Despre glorie, Brâncuşi afirma: "Gloria este poate cea mai mare înşelătorie pe care au inventat-o oamenii. Gloria îşi bate joc de noi, atunci când ne tot ţinem de ea, iar de îndată ce îi întoarcem spatele, ea este cea care... aleargă în urma noastră."[4]. Într-adevăr, pentru a pleca la Paris, Brâncuşi avea nevoie pentru călătoria cu trenul de bani. A realizat astfel, la Bucureşti, în anul 1903, bustul medicului general Carol Davila. Plata pentru realizarea monumentului public amplasat în faţa Spitalului Militar, urma a fi făcută în două tranşe. La recepţia lucrării, membrii consiliului, cei care comandaseră bustul i-au reproşat sculptorului fidelitatea câtorva trăsături ale chipului celui reprezentat. Atunci, Brâncuşi a plecat, renunţând la a doua tranşă de bani necesari drumului spre Franţa. "Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată," spunea el mai târziu, despre posibilitatea supunerii la mofturile celor ce comandaseră bustul. Astfel, din lipsa banilor, dincolo de München, a fost nevoit să meargă pe jos spre Elveţia şi Franţa, îmbolnăvindu-se pe drum. Abia în 1964, Constantin Brâncuşi a fost redescoperit în România, ca un geniu naţional, iar ansamblul de la Târgu-Jiu - în memoria soldaţilor români căzuţi în Primul Război Mondial, construit gratuit de către sculptor - a fost reamenajat. Cele mai importante expoziţii ale lui Constantin Brâncuşi au fost cele din anii '40, din SUA., Elveţia, Franţa, Olanda şi Anglia.
 
Constantin Brâncuşi a fost ales Membru postum al Academiei Române.
 
Cum a fost înţeleasă semnificaţia Coloanei sacrificiului infinit de către unii "receptori de artă"? Fiindcă pe locul unde a fost amplasată, Coloana infinitului, la Tg.-Jiu, fusese un obor, după înălţarea ei, ţăranii îşi legau vitele de ea. Apoi, prin anii '50 un tractorist a încercat să dărâme Coloana, dar lanţurile s-au rupt. Au încercat nemţii şi ruşii, în al Doilea război Mondial să o doboare cu tancurile. Dar nu au reuşit. Unii "critici" i-au reproşat lui Brâncuşi că ar fi trebuit să amplaseze în vârful Coloanei statueta unui cal sau a unui vultur. Ei nu au înţeles deloc mesajul artistic al operei brâncuşiene.
 
Cercetătorii au descoperit că, printre altele, Coloana este un emiţător de microunde, având un câmp vibratoriu de sine stătător. De altfel, "echipele sportive, înainte de o competiţie importantă, vin să se încarce energetic" aici. [5].
 
Printre alţi mari artişti, Brâncuşi a fost prieten şi cu violonistul şi compozitorul Marcel Mihalovici, care povestea despre sculptor că ar fi construit şi câteva viori, la care cânta [6].
 
Printre abilităţile sculptorului se număra şi cântul vocal. Într-un  episod al vieţii sale a fost şi dascăl la o biserică românească. Se pare că, din cauza necunoaşterii notaţiei muzicale, el şi-a inventat o gamă pe care a notat-o pe un Antifonar dăruit chiar lui Mihalovici.
 
Mormântul lui Constantin Brâncuşi se află departe de ţară, la cimitirul Montparnasse din Paris. La moartea sa, în 16 martie 1957, "statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi - atelierul său parizian -, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuşi a revenit statului francez" [7].

NOTE:
[1] Zărnescu, Constantin: Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Editura CARTIMPEX, Cluj, 1998.
[2] Legea armoniei plastice face referire la folosirea anumitor proporţii matematice. În cazul modulelor coloanei infinitului, 1-2-4; unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă de forma unui pătrat); 2 =90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat); 4 = 180 cm (înălţimea trunchiului de piramidă).
http://carmen-maftei.blogspot.ro/2013/05/constantin-brincusi-eu-nu-mai-apartin.html
[3] Constantin Zărnescu, op. cit.
[4] ibidem
[5] http://carmen-maftei.blogspot.ro/2013/05/constantin-brincusi-eu-nu-mai-apartin.html

[6] Cristinel Popa: articolul Constantin Brâncuşi - în ipostaze inedite, în Jurnalul Naţional din 19 februarie 2013.

[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i

Imaginea cu Pasărea Garuda este preluată de pe site-ul wikipedia.org
Fotografia Coloanei Infinitului a fost preluată de pe site-ul targujiu-gorj.ro