Teodora Agarici: Cum aţi ajuns să fiţi manageri de proiect ai acestui festival şi de ce aţi ales să vă implicaţi într-un asemenea proiect dat fiind că sunteţi în an terminal?
Caz: Pentru mine este deja al patrulea an în care fac parte din organizare. Este evident că îmi place, de aceea continui să o fac. În ultimii doi ani, am avut multiple funcţii şi încet-încet am căpătat încrederea lui Andrei Gheorghe, vicepreşedintele festivalului şi coordonatorul trupei de teatru a liceului, Trupa AS. În această ediţie i-am propus lui Andrei un plan organizatoric mult mai complex şi a fost de acord să trecem la următorul nivel cu festivalul, aşa că am devenit manager de brand şi resurse umane. Într-adevăr este o responsabilitate imensă, dar va fi în acelaşi timp şi un exerciţiu de pregătire pentru facultate.
Anca: Deşi eu sunt doar de trei ani în organizare, pot spune că şi eu am avut diverse responsabilităţi şi făceam tot ceea ce se nimerea, ceea ce era un pic obositor şi haotic. M-am bucurat tare mult când Caz a venit cu propunerea de rebranding şi împărţirea pe departamente, astfel că am ocupat şi eu poziţia de manager financiar-administrativ.
Teodora: Ce înseamnă acest proces de rebranding de fapt?
Caz: Încercăm să readucem festivalul acolo unde ar trebui să fie, să îl facem mai profi. Pittiş a fost un om fresh, funky, un om care nu respecta regulile şi cumva festivalul ajunsese într-o anumită stare de monotonie, care nu se mai potrivea cu valorile iniţiale.
Anca: Din punctul meu de vedere, restructurarea aceasta are efecte pozitive atât la nivel intern, cât şi extern. În primul rând, fiecare voluntar face parte dintr-un anumit birou, primeşte sarcini de la un coordonator, apoi eu şi Caz avem grijă ca totul să funcţioneze ca un întreg. Totul este mai clar acum şi pentru public pentru că am început să ne promovăm foarte bine şi pe Facebook şi rezultatele se vor vedea cu siguranţă la numărul înscrierilor.
Teodora: Amândoi aţi mai lucrat până acum în diverse proiecte şi aţi mai avut poziţii de conducere într-o echipă. Cum ar trebui aşadar să fie un lider?
Caz: Festivalul "Florian Pittiş" ar fi pentru mine a opta provocare pentru poziţia de manager şi în urma acestor experienţe am învăţat că un lider nu poate controla totul indiferent cât de mult îşi doreşte. Chiar dacă pe hârtie scrie că eşti manager, tu de fapt trebuie să fii un lider, un exemplu pentru membrii echipei tale. Despre munca unui lider pot spune că el ar trebui să fie mereu pregătit să facă aceeaşi muncă pe care o fac şi ceilalţi membri. De multe ori munceşti cam cât toată echipa la un loc, dar ţi-o asumi.
Anca: Un lider trebuie să cunoască destul de multe, dar în special în domeniul în care lucrează. De asemenea, este foarte important ca un lider să fie creativ, dar şi foarte înţelegător.
Teodora: Care sunt aşteptările voastre de la echipă, având în vedere că este un festival realizat în întregime de elevi de liceu?
Caz: Aşa este şi firesc să fie. Se numeşte Festivalul de Arte pentru Liceeni, de ce ar fi făcut de un adult? În mare, punctualitate şi creativitate, să se modeleze pe structura festivalului.
Anca: În fiecare an vin oameni noi în organizare ceea ce face ca festivalul să fie şi mai frumos şi mai creativ, cu alte cuvinte, să evolueze din ce în ce mai mult. Mă aştept ca oamenii să fie atenţi la detalii, să fie implicaţi şi da, să respecte deadline-urile.
Teodora: Dacă ar fi să descrieţi o amintire dragă vouă din festival, care ar fi aceea?
Caz: Îmi amintesc un moment relativ amuzant din 2015. După o zi de repetiţii la teatru, spre seară sunasem un coleg de mai multe ori pentru a-l anunţa de anumite modificări privind repetiţiile de a doua zi şi ora la care trebuia să fie la teatru cu trupa de care trebuia să aibă grijă. Nu mi-a răspuns deloc în seara respectivă, dar a doua zi a fost punctual. Primul lucru pe care l-am observat la el a fost că avea aceleaşi haine ca în ziua precedentă. Nu ştiam cum să reacţionez iniţial, dar până la urmă mi-am făcut curaj şi l-am întrebat cum a petrecut seara trecută. Am aflat ulterior că a stat toată noaptea cu trupa prin Bucureşti, le-a arătat împrejurimile, au fost prin nu ştiu ce club şi apoi a adormit cu ei în cămin. Asta înseamnă devotament!
Anca: Este foarte greu să mă opresc la o singură amintire, dar dacă ar fi să aleg, aş spune că cel mai emoţionant este momentul de la festivitatea de premiere când toţi organizatorii apar pe scenă în aplauzele publicului.
Teodora: Cum vă imaginaţi că o să fie atmosfera ediţiei a noua în câteva cuvinte?
Caz: Practic cum a fost şi până acum, doar că de data aceasta vom încerca să atragem şi mai mulţi oameni să vină la Pittiş şi să se bucure de spectacole de calitate şi muzică bună.
Anca: Va fi un fel de combinaţie ciudată, o trecere de la energie, la oboseală şi apoi o fericire extremă.
Teodora: Până în 2015 aţi făcut parte din trupa de teatru a liceului, trupa AS. Ce a însemnat această experienţă pentru voi? Cum a reuşit să vă schimbe?
Caz: Dacă ar fi să aleg un cuvânt, aş spune şocant. Este şocant cum te poate schimba un cumul de experienţe de acest gen. În bine! Am trecut prin atâtea festivaluri, deplasări, petreceri, repetiţii, am atâtea amintiri şi chiar dacă aş încerca, tot nu aş reuşi să găsesc ceva rău în tot procesul de evoluţie şi schimbare.
Anca: Păi nu aş şti cum să încep. Minunat este puţin spus. Cred că dacă nu aş fi fost în trupă, nu m-aş fi gândit niciodată să organizez un festival, nu ştiam ce ar presupune un festival de o asemenea amploare.
Teodora: Ca un cuvânt de încheiere, de ce le-aţi recomanda adolescenţilor să vină la festival sau să se implice în organizarea acestuia?
Caz: Cred că cel mai urât lucru pe care poţi să-l faci în viaţă este să fii mediocru. Trebuie să încerci cât mai multe lucruri, să îţi creezi experienţe, să faci sport, să mergi la teatru mai des, să îţi urmezi pasiunile. Aici, la Pittiş, este vorba doar despre energie, doar despre un vibe pozitiv.
Anca: Există o diferenţă pentru cei pasionaţi de teatru, spre exemplu. Una este să joci un spectacol în liceul tău şi alta este să vii la festivaluri. Este o cu totul altă atmosferă. În 2015 când am văzut că publicul zâmbea la sfârşitul festivalului, am ştiut că a meritat toată oboseala. Pentru asemenea momente merită să vii la Pittiş.
Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni "Florian Pittiş" este un festival-concurs de teatru şi muzică adresat liceenilor din România, în memoria lăzăristului Florian Pittiş, care se desfăşoară anual la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti. În 2016 va avea loc ediţia cu numărul nouă. Mai multe detalii despre regulament şi înscrieri: www.trupaas.ro.