Rădăcini - Carol

Ecranizare a romanului The Price of Salt, publicat în 1952 de Patricia Highsmith, lucrul la Carol, ca proiect cinematografic, a debutat în 1997. Phyllis Nagy, regizor de teatru, scenarist şi dramaturg new yorkez, prietenă cu Patricia Highsmith, a început să transpună textul romanului în scenariu, a cincea variantă ajungînd să fie pelicula pe care o vedem astăzi. Pînă în 2013, cînd echipa filmului a fost clară, proiectul a fost ţinut în viaţă de casa de producţie britanică Film4 (co-producători la 12 Years a Slave sau 127 Hours în ultimii ani, dar şi la Paris, Texas, filmul lui Wim Wenders, la începutul anilor '80). După ce a trecut prin mîinile lui Kenneth Branagh, Kimberly Peirce, Stephen Frears sau John Crowley (autorul recentului Brooklyn), la sugestia producătorului casei americane Killer Films, Christine Vachon, care a lucrat cu acest regizor la mai toate filmele sale, a fost contactat Todd Haynes pentru a regiza pelicula. Autor al lui I'm Not There, o poveste care discută feţele poetice ale lui Bob Dylan, sau Velvet Goldmine, despre un glam rocker bisexual în imaginarea căruia l-a ales drept model pe David Bowie, Haynes e un regizor cult al Queer Cinema-ului contemporan; imediat ce regizorul a semnat contractul pentru realizarea filmului, fraţii Weinstein au cumpărat drepturile de distribuţie ale lui Carol pentru Statele Unite.

Acţiunea (din film) se petrece în ultima lună a anului 1952 şi în primele luni din 1953, iar un pas important în susţinerea exemplară a atmosferei poveştii era înregistrarea sa pe peliculă. A fost folosit formatul Super 16, o variantă potrivită unui buget mediu, Carol fiind o producţie englezo-americană independentă. Mai larg decît clasicul 16 mm (varianta Super foloseşte spaţiul destinat sunetului tot pentru imagine), în urma transferului digital, prin aplicarea unor filtre de mărire, imaginea arată precum cea înregistrată pe peliculă de 35mm, cu acelaşi detaliu. Acţiunea se petrece la întîlnirea clasei muncitoare cu clasa de sus, într-un oraş cu maşini, zăpadă, un magazin de jucării (unde lucrează Therese - Rooney Mara) şi o casă mare, dar caldă, primitoare, construită în natură (casa lui Carol - Cate Blanchett), cu o acţiune derulată apoi prin moteluri, restaurante, imaginea lustruieşte natura, oraşul, costumele.

Lumea lui Carol vine cu etichetă, maniere, vorbe studiate, contrastul cu istoria Theresei e clar, iar modul în care Haynes lucrează cu lumina evidenţiază diferenţa de ţinută în cazul acestora. În lipsa unei lumini adecvate în blocul în care locuieşte şi în apartamentul său închiriat, lumea Theresei e mai palidă, mai ştearsă, neîmbietoare; la Carol totul se asortează, haina de blană cu automobilul, culorile din camerele sale întră în relaţie cu ochii săi, cu buzele, cu părul, e o armonie seducătoare pe care Haynes i-o punctează necontenit spectatorului. Într-un ritm lent, povestea abia pare că trece, precum respiraţia Theresei, discret, timid. În clipa în care Carol e în cadru (văzută prin ochii Theresei), în restaurant, acasă la ea, acasă la Therese, în magazinul în care aceasta lucrează, ecranul se luminează. În ceea ce priveşte producţia, filmul e lucrat cu migală, atent.

În latura narativă, filmul respiră aerul clasic al Hollywood-ului (servit lent, clar, luminos), puţin disimulat în spatele intrigii amoroase homosexuale. Carol, personajul puternic, reprezintă viitorul, evoluţia; îşi domină soţul, îl ţine la distanţă, îl pune în genunchi. Therese e omul mărunt, lipsit de direcţie - dar valoros, valoros chiar dacă el însuşi nu e capabil să înţeleagă asta. Carol intră în viaţa lui Therese şi i-o structurează: amoros şi, prin iubire, şi social - într-o formulă în care Carol însăşi se dovedeşte capabilă să renunţe la tot. Visul american. Lui Therese i se oferă cadou o viaţă socială (primeşte de la Carol cel mai bun aparat foto al vremii, ceea ce îi permite să ajungă în situaţia de a fi angajată, cu ajutorul unui amic, la un ziar important) şi o viaţă amoroasă; împlinirea. Atît de comod!

Omul de rînd, spectatorul, e coborît în epoca în care cinematograful îl învăţa că succesul e posibil. Omul şi visul se reîntîlnesc, peste decenii, tot în sala de cinema, locul unde căldura ecranului hrăneşte mintea privitorilor cu reclame ale bunăstării: cei de sus te vor îndruma, te vor lua în grijă, dreptul la vot, într-o lume în care nu prea mai ai pe cine alege. Independent, filmul se deplasează în spaţiul aproape părăsit de însuşi Hollywood.