Cine eşti tu, domnule Dylan? - I'm Not There la TIFF 2008

"Cine eşti tu, domnule Dylan?" era una dintre întrebările uşor caustice din Masculin Féminin-ul lui Godard. Într-un fel, pariul lui Todd Haynes e tocmai ocultarea răspunsului.

Ca şi chintesenţa interogaţiilor despre cel mai mare-important-controversat-adulat-(di)simulat-eluziv... artist, i.e. interpret, poet, profet, proscris, activist, mister, impostor, cameleon (vezi şi genericul filmului) pop-cultural al ultimei jumătăţi de veac. Şi cel care a jucat într-o capodoperă a anilor '70 (Pat Garrett and Billy the Kid) un personaj improbabil/perfect numit Alias.

I'm Not There e, dincolo de povestea ultra-ştiută cu 6 personaje (+un regizor) în căutarea unui Dylan, filmul unui fan(atic) a cărui familiaritate cu subiectul e enciclopedică şi comparabilă doar cu admiraţia - atent analizat/ intelectualizată, însă. Mai e şi un formidabil exerciţiu formal/semantic ce prinde perfect şi întoarce pe toate părţile esenţa volatilă a unui om care a fost, pe lîngă cristalizarea vocii unei (mai multor?) generaţii, într-o perpetuă mişcare, metamorfozîndu-se surprinzător şi relevant de fiecare dată cînd o etichetă stătea să i se lipească. Antiteza tuturor pleştilor gen Ray, Walk the Line, Dreamgirls...