Săptămîna aceasta a ajuns la Bucureşti unul dintre cei mai discreţi maeştri ai muzicii actuale. Jon Anderson înseamnă Yes, înseamnă Vangelis şi Kitaro. Turneul marchează un debut pentru veteranul scenei internaţionale. Cum mai este posibil să debuteze un muzician după o carieră impresionantă rămîne de văzut... Este vorba despre lansarea primului DVD pe care Jon Anderson l-a înregistrat ca artist solo.
Despre copilăria în Anglia, Anderson îşi aminteşte: "Vroiam doar să joc fotbal tot timpul. Eram un bun organizator, alegeam echipele, făceam regulile turneului... Cam atunci s-a întîmplat să pun mîna pe un microfon pentru prima dată...". Artistul se laudă că prima trupă din viaţa lui a înfiinţat-o la 10 ani. Cînta la scîndura de spălat rufe.
Cum a părăsit şcoala pe la 15 ani, educaţia muzicală a apucat să o dobîndească lucrînd ca şofer, ascultînd muzică în maşină. Ajuns la Liverpool într-una dintre călătoriile impuse de slujba lui, Jon a avut ocazia să asculte o trupă care cînta piesa Big Tree: "Mi-am dat seama că aş vrea să fiu unul din Beatles sau măcar să mă fi născut la Liverpool". Acest lucru se întîmpla prin 1960. În doi ani ajungea să facă parte dintr-o trupă în care împărţea partitura vocală cu fratele său, Tony. "Aveam o dubă portocalie... Îi duceam pe toţi acasă, montam bateria, căram echipamentul. Cam asta era viaţa mea de vocalist al trupei". După numai un an, formaţia lui, The Warriors, era vedetă chiar în oraşul Beatleşilor, ajungînd să fie şi ei urmăriţi pe stradă de admiratori. Tocmai cînd începea să iasă din spaţiul britanic pentru a concerta, Jon trece printr-o perioadă tulbure (probleme cu drogurile, în special) şi renunţă la Warriors.
Deriva sa durează pînă în 1968, cînd, la 24 de ani, înfiinţează împreună cu cîţiva prieteni trupa Yes. Şansa lor a reprezentat-o "mogul" lumii muzicale britanice, Ahmet Ertegun, care a semnat cu aceştia un contract pentru Atlantic Records. "Ne-a dat ocazia să facem muzica pe care multe trupe nu puteau să o compună, lucrări mai lungi care mai rezistă şi astăzi", povesteşte Anderson. În acelaşi an, Yes ajunge să concerteze în marile capitale europene: "Eram huiduiţi la Paris, adoraţi la Amsterdam, suedezii ne iubeau, iar în Italia nici nu eram băgaţi în seamă".
Anderson a fost invitat de o altă trupă care va rămîne în istoria muzicii - King Crimson - să apară pe unul dintre primele lor discuri ca vocalist. King Crimson a fost prima colaborare majoră pe care solistul a obţinut-o în cariera sa. Tot o premieră a fost şi turneul pe care Yes l-a susţinut în Statele Unite în 1971. Partenerii lor de scenă au fost, la acel prim turneu american, Jethro Tull.
Povestea lui Anderson este istoria unui interpret care "a ţinut cu dinţii" de muzica sa. A lansat albume solo fără să renunţe la trupa pe care a înfiinţat-o şi a colaborat cu muzicieni care au rămas în istoria genului folosind orice ocazie pentru a învăţa cît mai multe despre arta pe care dorea să o practice.