Acolo unde au lăsat urme de neuitat şi meşterul Vlad Mugur, cu Hamlet, acum vreo cinci decenii, şi Silviu Purcărete, mai întâi cu Titus Andronicus, apoi cu piesa Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului, în urmă cu doar două stagiuni, dar şi Emil Boroghină, cu al său festival internaţional, ce se vesteşte pentru anul viitor cu o nouă ediţie, adică pe scena Teatrului Naţional din Craiova, purtând acum numele lui Marin Sorescu, dramaturgia shakespeariană a fost întâmpinată şi onorată cu respect, cu profesionalism, cu bucurie. Faptul s-a adeverit în bună măsură şi în recenta premieră cu Romeo şi Julieta, în traducerea lui Dan Amedeo Lăzărescu, pe versiunea datorată lui Mircea Cornişteanu, pe care ne-au oferit-o regizorul grec Yannis Paraskevopoulos, scenografa Lia Dogaru, excelentul creator de mişcare scenică Florin Fieroiu şi domnul Kosmas Efremides, autorul unei selecţii muzicale discrete şi expresive.
Aşadar, marele Will se întoarce la Craiova, în straie foarte tinereşti, dacă ne gândim nu numai la vârsta celor mai mulţi interpreţi şi a regizorului însuşi, ci mai ales la viziunea acestuia, generatoarea unui spectacol rece, aspru, cu discrete note lirice, dar şi cu accente comic-groteşti, potrivit cu expresia "metalică" a decorului şi, îndeosebi, cu violentele măşti ale răului din lumea acestui început al celui de-al treilea mileniu. Uneori, actorii "citesc", evocă spiritul textului, amintind parcă farmecul uluitorului spectacol clujean cu Hamlet în regia regretatului Vlad Mugur, alteori ei interpretează, fie cu frenezie, fie cu o lucidă detaşare, din spatele măştilor de carnaval, fapt "anunţat" în "prolog" şi încununat remarcabil la final, când interpreţii îşi "părăsesc" personajele, căutându-ne adeziunea în calitatea lor de simpli actori, martori tăcuţi ai celor întâmplate. (Coborârea în sală, cu numele "româneşti" ale altor şi altor posibili eroi de poveste de iubire pe buze, nu sporeşte "corola de minuni" a finalului amintit.)
Interesant este faptul că o scenă de un farmec aparte, realizată tocmai printr-o restituire "neutră", rece a textului, aceea a ceremoniei tinerilor în prezenţa călugărului Lorenzo, pare mai convingătoare decât altele, "jucate", în care sangvinitatea exacerbată şi zgomotoasă nu permite descifrarea "misterului" lăuntric al întâmplărilor şi adevărul relaţiilor dintre personaje.
Cu o interpretă de foarte mare sensibilitate a Julietei, în persoana tinerei Oana Bineaţă, uşor dezavantajată fizic în scenele mai decoltate (ce frumos începe noaptea de iubire şi cum se risipeşte farmecul ei, nu atât datorită cântecului privighetorii, ci acelei hârjoneli repetitive şi prea puţin agreabile la vedere!), şi cu un Romeo apropiat tineretului nonconformist, de la noi şi de aiurea, întruchipat uneori cam simplist de Cătălin Băicuş, cu încă vreo cinci-şase actori tineri, ca Dragoş Măceşeanu (Mercuţio), Mircea Tudosă (Benvolio) şi unul mai puţin tânăr, dar foarte bun, Nicolae Poghirc (Tybalt), grăbiţi să facă din confruntările lor belicoase imagini asemănătoare agresivităţii incendiare dintre găştile fanilor fotbalului, dar şi cu interpreţi din generaţia deja consacrată, cum sunt Valentin Mihali (Capulet), Nataşa Raab (Doica), Angel Rababoc (Escalus), Monica Modreanu (Lady Montague), Adrian Andone (Lorenzo) - convingător când nu încarcă personajul de o "filozofie" inutilă, Cerasela Iosifescu (Lady Capulet) - situată printre cele mai apropiate personaje faţă de intenţia regizorului, acesta din urmă oferă publicului sentimentul unui discurs incitant, chiar dacă nu şi omogen, în dispreţul convenţiilor şi al clişeelor tradiţionale, cu atractive schimbări de tonalitate şi ritm ori cu intervenţii surprinzătoare în poveste, aşa cum se defineşte ivirea celor două "făpturi" de dincolo de moarte, Tybalt şi Mercuţio, potrivit arhitecturii spectacolului "pentru două vise", propus de domnia-sa, arhitectură guvernată în prima parte de "visul lui Romeo", iar în cealaltă de "coşmarul Julietei".
În seara premierei şi, mai ales, după spusele martorilor, în aceea de dinaintea ei, reîntoarcerea marelui Will, acum, pe scena Teatrului Naţional "Marin Sorescu", a fost întâmpinată cu pilduitor entuziasm, ca pe o sărbătoare adevărată. Semn că nu numai "Romeo şi Julieta", dar şi grecii sunt bineveniţi în Bănie...