Simbolul răsturnat al jertfei pelicanului - A Pelikán / Pelicanul la FNT, 2016

Familia... căminul întregului rău social, o instituţie caritabilă pentru femeile comode, un adăpost pentru taţii de familie şi un iad pentru copii. (August Strindberg)

Cu citatul acesta putem porni lectura Pelicanul-ui de August Strindberg, cu premiera anunţată de Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Regizorul Felix Alexa revine în 2016 la Cluj cu o nouă propunere Strindberg, după ce montase, în 2012, cu acelaşi colectiv Domnişoara Iulia. Drama naturalistă a secolului XIX se dovedeşte actuală pentru regizorul bucureştean, mai ales că disoluţia valorilor familiei e, în fond, oglinda societăţii în mic.
 
Întotdeauna din conflictul dintre extreme se naşte o tensiune reală. Şi în viaţa de fiecare zi tensiunea reală se naşte dintr-un conflict; uneori interior, alteori, vizual, alteori se naşte din această implicare emoţională, şi da, e un joc al extremelor spectacolul nostru. (regizorul Felix Alexa)
 
Opţiunea pentru o nouă piesă de August Strindberg e justificată de calitatea profesională a echipei actorilor maghiari, iar cele două piese de Strindberg pot funcţiona ca un diptic şi ar merita văzute, chiar, consecutiv. Acum, în Pelicanul, regizorul Felix Alexa citeşte o imagine a lumii în care trăim, a cărei atribut e violenţa latentă.
 
E mai puţin o criză a familiei, ci o apocalipsă a societăţii în general, pe care Strindberg, cu un simţ premonitoriu a simţit-o încă de atunci (secolul XIX) şi de asta piesele lui au avut mari probleme în epocă. Sunt piese de o violenţă, nu neapărat arătată, ci mult mai periculoasă, o violenţă conţinută în personaje, în relaţiile dintre ele şi în dezvoltarea relaţiilor dintre personaje. Toate aceste date sunt foarte contemporane, e o lume în descompunere cea în care trăim noi. De fapt spectacolul e ca şi cum s-ar petrece după o apocalipsă. (regizorul Felix Alexa)
 
Criticii de teatru citesc în piesa lui Strindberg o actualizare a tragediei lui Hamlet sau a Orestiei. La fel ca în teatrul clasic, piesa începe cu un tată absent, cu moartea tatălui.
 
Nici o piesă de-a lui nu începe de la zero, ca în piesele clasice cu o dezvoltare şi acumulare de fapte. În Pelicanul totul începe după moartea tatălui, care e deja o criză majoră. De aici totul se duce ca un bulgăre de zăpadă la vale din ce în ce mai tensionat şi adevărurile ascunse ani de zile încep să fie spuse. În piesa asta e vorba despre nişte adevăruri spuse de către copii în faţă mamei. (regizorul Felix Alexa)
 
Cele două spectacole din dramaturgia lui Strindberg semnate de Felix Alexa la TMS oferă două roluri feminine importante. Întrerupt pentru concediul de maternitate al actriţei Anikó Pethö, Domnişoara Iulia s-a reluat luna aceasta. Premiera cu Pelicanul o readuce pe scenă, tot după o întrerupere legată de maternitate, pe apreciata actriţă  Kézdi Imola.
 
La lectură am fost foarte precişi cu toţii, am dezghiocat secretele textului, iar toate propunerile noastre de  la lectură s-au dovedit juste la scenă. (actriţa  Kézdi Imola)
 
Cheia de interpretare realistă a pieselor lui Strindberg riscă să cadă în melodramă. E ceea ce evită spectacolul  de acum:

De melodramă  ne-am ferit foarte tare şi eu, şi actorii. Dar tocmai acesta este pariul, actoriceşte vorbind, în piesele lui Strindberg, să joci foarte intens, foarte adevărat şi rafinat aceste crize. E ca un vas sub presiune ţinut în frâu până clocotul dă pe-afară. (regizorul Felix Alexa)