When Two Worlds Collide nu este despre activismul pentru protejarea mediului sau despre distrugerea cauzată de exploatarea iresponsabilă a resurselor naturale. Bineînţeles, acesta este punctul de la care porneşte dar, pe parcursul desfăşurării sale, acest documentar devine mai mult despre drama şi consecinţele dezbinării unei populaţii decât despre mediul înconjurător. De un echilibru perfect, filmul lui Heidi Brandenburg şi Mathew Orzel, reconstruieşte din ruine nu două, ci trei lumi distincte. Există lumea triburilor indigene, o lume în care oamenii sunt învăţaţi că fiecare viaţă este importantă şi că natura trebuie îmbogăţită şi nu exploatată. Există lumea "progresului" care motivează răul produs prin efectul binelui de ansamblu - exploatăm, dar astfel modernizăm, creăm locuri de muncă, creştem nivelul economic, îmbunătăţim vieţile oamenilor. Şi mai există o a treia lume, cea politică, pentru care nu contează nici viaţa triburilor indigene, nici efectele benefice din punct de vedere economic ale exploatării unor resurse, ci un singur lucru - capitalul politic.
Inserând filmări din cadrul întrunirilor politice de la vremea respectivă, Brandenburg şi Orzel reuşesc să creeze o imagine deosebit de complexă a acestei lumi politice. Ca într-un joc de şah, atât guvernarea cât şi opoziţia, clamează anumite piese-idei, iar jocul începe. Guvernarea vorbeşte despre aroganţa şi primitivismul acelora care se opun progresului, în timp ce opoziţia vorbeşte despre marginalizarea triburilor indigene şi nerespectarea drepturilor lor de către ceilalţi cetăţeni. Pe măsură ce spiritele se încing, piesele sunt mutate, iar cele două lumi organice ajung să se izbească tragic una de cealaltă sub imboldul lumii de carton a politicii. Dacă vă sună cunoscut, acest lucru se întâmplă deoarece, în momentul în care înlocuim problematica de mediu cu oricare altă problematică, vom vedea acelaşi fenomen - împărţirea în două tabere, în două lumi, ca efect artificial al unor jocuri de natură politică.
Dincolo de semnalul de alarmă pe care îl trage în raport cu exploatarea mediului înconjurător, When Two Worlds Collide reuşeşte, păstrând un echilibru perfect, să identifice în mod corect problema de fond şi să îi expună multiplele feţe. Momentul în care Alberto Pizango, lider al triburilor indigene, este chemat să dea un interviu la un post de televiziune, iar moderatoarea îi spune, scurt "eu nu am de gând să rămân fără curent că aşa vrei tu", întrerupându-i explicaţiile ulterioare cu un "văd că nu eşti deschis la dialog, o seară bună!", reprezintă o alegorie pentru întregul documentar. Aşa cum moderatoarea nu este capabilă sau nu vrea să asculte explicaţiile unui om, reproşându-i, într-o monumentală etalare a ipocriziei, că nu este deschis la dialog, actorii politici din Peru de la vremea respectivă hrănesc şi dezvoltă un conflict ideologic în interiorul propriei naţiuni, aducându-l la metastază. Astfel, violenţa devine justificată, oameni din ambele părţi mor, şi nu au nicio importanţă pionii cât timp regele este în siguranţă.
Vedem imagini absolut şocante ale rezultatului produs - oameni cu feţe pictate, în costumele tradiţionale ale triburilor din care fac parte, zăcând în propriul sânge. Oameni îmbrăcaţi în uniforme de armată, zăcând în propriul sânge. Şi o vină colectivă, una care acaparează o naţiune şi ale cărei efecte toxice persistă în timp şi se traduc în ură. Despre asta este, în primul rând, documentarul lui Heidi Brandenburg şi Mathew Orzel - despre ruinele lăsate în urmă de un conflict ideologic transformat în ură viscerală în numele capitalului politic.