Cea de a XXI-a ediţie a Festivalului Filmului European se desfăşoară în Bucureşti (4-11 mai 2017), Iaşi (12-14 mai 2017), Gura Humorului (19-21 mai 2017), Tg Mureş (19-21 mai 2017) şi Timişoara (26-28 mai 2017).]
E o secvenţă în filmul Szerdai gyerek / Copil de miercuri în care o tînără, care se află într-un tren ia din punga de lîngă ea un ursuleţ de marţipan pe care-l priveşte cîteva secunde ca şi cum ar fi ceva extrem de preţios. Desface apoi punga cu mare grijă, scoate ursuleţul şi desprinde baza pe care îi stau picioarele, o monedă albastră, tot de marţipan, şi-o mănâncă. Îl împachetează cu grijă, aşază celofanul să nu se vadă ca a fost desfăcut şi-l pune în pungă.
Fata e o adolescentă frumuşică, îmbrăcată modest şi merge cu trenul către orfelinatul în care a crescut, orfelinat unde se află şi fiul ei. E ziua băiatului ei, mut, şi-i duce cadouri.
Secvenţa asta despre copilăriile care se suprapun, despre dorinţele de copil ale mamei care are puţin peste 18 ani, dar un copil de 3-4 ani (deci a devenit mamă cînd era încă o copilă) mi-a adus aminte de statisticile din România privind mamele minore.
E urîtă expresia asta "mame minore", pare ca le reduce din statutul de mamă, îl minimalizează, dar ea se referă la vîrstă, iar cifrele în România sînt îngrozitoare: peste 8.000 de copile dau naştere unor copii în fiecare an. Sau, într-o altă raportare, din 1.000 de sarcini noi, 43 sînt ale unor fetiţe care au 14-15 ani.
E vorba despre sărăcie, lipsa educaţiei (sexuale sau nu), aceleaşi lucruri care apar şi în filmul Szerdai gyerek / Copil de miercuri - povestea acestei mame tinere care încearcă să se ridice în viaţă, îşi face o spălătorie cu ajutorul unei fundaţii, începe să cîştige bani ca să-şi poată aduce copilul acasă, dar care se învîrte într-un cerc vicios generat de anturajul ei.
Szerdai gyerek / Copil de miercuri e un film greu de dus şi de purtat, dar vorbeşte despre realităţi pe care le ignorăm pînă cînd ne lovesc în faţă, nu neapărat pe ecranul unui cinematograf.
Acum cîţiva ani, una dintre asociaţiile care avea grijă de copiii abandonaţi din România mi-a trimis o statistică: 99% din copiii pînă în 18 ani instituţionalizaţi în orfelinate nu îşi aleseseră niciodată hainele pe care să le poarte. Sau, nici măcar culoarea tricoului. Toţi trăiau după regulile şi din pomana altora.
În asemenea condiţii personalitatea lor nu mai exista, iar şansa lor de reabilitare, de a se ridica din sărăcie, era cumplit de mică.
Filmul Szerdai gyerek / Copil de miercuri e făcut de un regizor maghiar şi acţiunea pare că se petrece (doar) la ei, dar sînt cazuri similare în fiecare periferie de oraş mare din România, iar în oraşele mici sau la sate... totul e o periferie.
(Cristina Bazavan este blogger la www.bazavan.ro)