Nu ştiu dacă co-scenaristul şi regizorul Judd Appatow şi-a pus problema că cei care vorbesc atîta despre sex sunt chiar cei care n-au parte de el, dar asta rezultă din film, mai ales din lungimea lui şi din finalul în sertăraşe. La un moment dat, chiar te întrebi dacă fericitul eveniment se va mai produce vreodată. Dar se produce, iar descărcarea energetică e suficient de puternică pentru a-l face pe erou să cînte ca în Hair şi să-şi imagineze un videoclip apoteotic, flower-power, în care toate personajele se bucură în legea lor. De pildă, cosmeticiana asiatică ce-l chinuise pe erou epilîndu-i părul de pe piept execută figuri de karate.
Filmul e amuzant şi hilar de multe ori, deşi pe cei mai sensibili îi va oripila cu siguranţă vocabularul lipsit de orice fel de restricţii. Totuşi, umorul e mai de calitate decît cel din American Pie, iar actorii par foarte fericiţi de rolurile lor.
Lanţul de evenimente are suficient de multe verigi ca să nu pară sărăcuţ, iar regia are grijă ca din loc în loc să umfle cîte o pompiţă energetică. The 40 Year-Old Virgin e, în fond, un film în care discuţiile şi nevoia de sex acoperă de fapt lipsa de dragoste, temă eternă a cinematografului contemporan, dar care aici dansează sub faldurile comediei romantice.