Lumini nesfârşite - Iubire nesfârşită (Opus 73) - Le sacre de printemps

Concertul numărul 5 pentru pian al lui Beethoven. Imperialul. Premiera în 1811. La Viena.
Le sacre de printemps. Igor Stravinsky. Premiera în 1913. La Paris.
Iubire nesfârşită (Opus 73) - Le sacre de printemps. Regie & Coregrafie: Renato Zanella. Scenografie & Lumini: Octavian Neculai. Premieră în 2017. La Bucureşti.

Unul dintre cele mai faimoase concerte de pian din istoria muzicii şi una dintre cele mai şocant-îndrăzneţ-avangardiste lucrări din istoria baletului într-un spectacol de dans adus la Bucureşti de italianul Renato Zanella, într-o versiune revizuită a originalului montat cu două decade în urmă la Viena. Revizuită şi îmbogăţită de decorurile şi luminile lui Octavian Neculai.

O primă parte dominată de muzică, o a doua care fixează pe retină cuplurile de balerini. Un act întâi ce privilegiază sunetul, o repriză secundă onorând imaginea. Superlativul muzical beethovenian acompaniat de elemente coregrafice încântătoare flancate de episoade mai puţin inspirate, bijuteria auditivă stravinskiană potenţată de o partitură dansantă semnificativ mai coerentă, mai expresivă, mai armonios asociată muzicii.

Verticale, diagonale, paralele, perpendiculare, cilindri de lumină. Dansatori învăluiţi în halouri, dreptunghiuri de întuneric delimitate de bulevarde incandescente, scenografie bazată, în mare parte, pe reflectoare, pe mânuirea lor inspirată, pe sincronizarea, nu întotdeauna ideală, dintre spoturile lor şi mişcarea protagoniştilor. Imaterialitatea spaţiului, ca un omagiu pentru cea a muzicii.

Întâmplare complexă, mizând pe multiple discipline artistice şi pe o largă desfăşurare de forţe, Iubire nesfârşită (Opus 73) - Le sacre de printemps uimeşte prin prospeţime şi cutezanţă. Pe alocuri inegal şi având încă nevoie de câteva reprezentaţii pentru a câştiga în rutină şi siguranţă, spectacolul Operei bucureştene are însă suficiente elemente pentru a-şi îmbujora publicul.

Următoarele reprezentanţii sunt programate pe 14 martie şi 18 mai 2018.

PS: Din fericire, Iubire nesfârşită (Opus 73) -Le sacre de printemps a supravieţuit tranziţiei de la interimatul lui Beatrice Rancea la cel al lui Ştefan Ignat. Din nefericire, nu aceeaşi soartă au avut-o cele trei spectacole în regia lui Andrei Şerban, Văduva veselă, Lucia di Lamermoor şi Don Giovanni, care şi-au avut premiera în ultimul an şi jumătate, dar nu se mai regăsesc în programul curent al mereu agitatei Opere bucureştene.