Spectacolul, prezentat de compania Ex Machina din Canada, este prezentat pentru prima data în România.
Ex Machina - În 1994, când Robert Lepage îşi roagă colaboratorii să îl ajute să găsească un nume potrivit pentru compania nou înfiinţată, impune o singură condiţie: cuvântul teatru să nu facă parte din acest nume. Ex Machina apare aşadar ca o companie interdisciplinară ce reuneşte actori, scriitori, scenografi, tehnicieni, cântăreţi de operă, păpuşari, graficieni, artişti din domeniul audiovizual, contorsionişti şi muzicieni.
Echipa de creaţie Ex Machina este de părere că artele spectacolului - dansul, opera şi muzica - trebuie îmbinate cu reprezentaţii artistice înregistrate - film, audiovizual şi multimedia. Apare astfel necesitatea organizării de întâlniri între cercetători şi dramaturgi, între pictori şi arhitecţi, între artiştii din Québec şi restul lumii, generând, fără doar şi poate, noi forme de artă. Ex Machina doreşte să lanseze această provocare şi să devină un laborator, un incubator pentru o nouă formă de teatru, care să ajungă şi să fie trăită de publicul mileniului nou.
Sinopsis
Într-un decor de imagini impresionant, la fel de captivant ca şi reprezentaţia în sine, Robert Lepage revine, la 20 de ani de la prima punere în scenă, cu piesa Ace şi Opiu. Într-o noapte, în 1949, în avionul care îl aducea înapoi în Franţa, Jean Cocteau scrie Lettre aux Américains (Scrisoare către americani), în care fascinaţia şi dezamăgirea se împletesc: tocmai ce descoperise New York-ul, unde îşi prezentase cel mai recent film de lung metraj L'Aigle à deux têtes / Vulturul cu două capete. În acelaşi timp, Miles Davis vizitează pentru prima dată Parisul şi aduce cu el pe bătrânul continent be-bop-ul. Fanii francezi ai jazz-ului sunt extatici. În timp ce notele din Je suis comme je suis / Sunt ceea ce sunt plutesc în aer, Juliette Gréco îl primeşte în braţele sale.
Patruzeci de ani mai târziu, în hotelul La Louisiane din Paris, un singuratic din Québéc încearcă în zadar să uite de fostul iubit. Suferinţa protagonistului reflectă dependenţa de opiu a lui Cocteau şi cea de heroină a lui Davis. Într-un decor impresionant, la fel de captivant ca şi piesa în sine, Robert Lepage revine, la 20 de ani de la prima punere în scenă, cu piesa Ace şi Opiu. O scenografie nouă, imagini originale şi un acrobat care întregeşte scena, completând cuvintele lui Cocteau şi reprezentaţia delicată şi ingenioasă a lui Olivier Normand. Rezultatul este o producţie cu efecte fascinante, o călătorie în noaptea care încântă şi călăuzeşte spre lumină.
Versatil în toate formele de teatru, Robert Lepage este nu numai un maestru al regiei, ci şi un talentat dramaturg, actor şi regizor de film. Abordarea sa teatrală, extrem de creativă şi originală, i-a adus recunoaşterea internaţională, care a zdruncinat din temelii dogma orientării clasice, în special prin utilizarea tehnologiilor moderne. Dintre piesele marcante puse în scenă amintim: Trilogia Dragonilor, Ace şi Opiu - piesa de suflet, Partea îndepărtată a Lunii, Proiectul Andersen şi 887; spectacole de operă precum: Damnarea lui Faust, Privighetoarea şi alte fabule scurte, Inelul Nibelungilor şi Dragoste de departe.
Creaţii multimedia: Moara de imagini, Biblioteca noaptea, Turneul secret al lui Peter Gabriel în jurul lumii şi al maturizării, precum şi KÀ şi TOTEM pentru compania Cirque du Soleil. La invitaţia lui Ariane Mnouchkine, Robert Lepage lucrează în prezent la spectacolul Kanata, o nouă creaţie teatrală împreună cu compania de teatru Le Théâtre du Soleil.
Printre cele mai importante premii ale lui Robert Lepage se numără Légion d'honneur; Premiul Stanislavski, Prix Europe; The Governor General's Performing Arts Award, Premiul Eugene McDermott pentru Arte oferit la MIT; Premiul Glenn Gould, fiind decorat Compagnon des Arts et des Lettres du Québec (Companion al Artelor şi Literelor din Quebec).