Albumul lansat la începutul acestei luni, Confessions on a Dance Floor, este cea de-a zecea producţie înregistrată în studio de vedeta americană. Considerată de unii un geniu al marketingului, de alţii un produs al pieţei muzicale, Madonna a dominat muzica de dans în ultimele decenii. De fiecare dată cînd cariera ei intra într-o perioadă de tăcere, mulţi se grăbeau să pună pe hîrtie un necrolog muzical. Şi de fiecare dată se relansa, profitînd de pofta de scandal a jurnaliştilor.
Cu cîţiva ani în urmă, Madonna a renunţat la imaginea provocatoare, pentru a apărea în presă în postura de mamă. Apoi a adoptat posturi hieratice în videoclipuri, completîndu-şi pregătirea la cursuri de cabala. Pentru noul său album, a lucrat iarăşi la imaginea sa: „Am vrut un disc fără balade. Am vrut să nu existe pauze, cîntecele fiind lipite unul de celălalt, la fel ca într-o discotecă."
Se spune că pentru acest album Madonna pregătise în primăvară, împreună cu Stuart Price, mult mai multe piese. De atunci, Price a sondat piaţa rulînd trackurile în discoteci pentru a le păstra numai pe cele care ridicau lumea în picioare. Cele 12 piese chiar aşa sînt: o întîlnire între disco şi dance, cu diferite influenţe etno mai mult sau mai puţin evidente. „De cîte ori am făcut un disc, mi-au plăcut mai mult remixurile decît piesele originale. Aşa că m-am gîndit să le dau încolo de originale! Vreau să-mi aud cîntecele într-un club. Am abordat albumul din punctul de vedere al unui DJ."
Înainte să lanseze albumul, Madonna a apărut, în primă audiţie, cu cel dintîi single extras de pe Confessions on a Dance floor pe scena MTV European Music Awards. Cu o montare asemănătoare celei din videoclipul pentru Hung Up, interpreta a făcut tot ce a putut ca să arate că „încă mai poate", după cum declara după spectacol. În această notă pare să fie şi albumul, care trece de la exuberanţe disco de tipul celor din piesa pomenită, la ritmări confesive ca în Let it Will Be sau la aluzii biblice, ca în Isaac.
Stuart Price a declarat că albumul este future disco. Dintre bucăţile muzicale (sample-uri) pe care le poţi distinge ca elemente împrumutate, cele mai cunoscute sînt Can You Feel It (The Jacksons Five) şi I Feel Love al Donnei Summer.
Scandalul s-a mutat în cazul acestui album în planul comerţului. În Franţa, compania France Telecom a obţinut opt zile de exclusivitate pentru lansarea noului album al Madonnei. Ca o reacţie, Virgin Megastore a pus albumul în vînzare cu o săptămînă înaintea lansării oficiale, în ciuda protestelor venite de la compania de telefonie.
În sfîrşit, albumul, care în variantele sale de lucru a purtat numele Project 05 şi Defying Gravity, este pe piaţă, iar Confessions on a Dance Floor aduce o muzică de club specială, nu întotdeauna în sensul bun...
Ce să-i faci, anii petrecuţi în faţa reflectoarelor se simt şi în cazul Madonnei. Dar se simte la fel de bine şi experienţa în jocul cu modele muzicale.