Ca şi dumneavoastră, am văzut, în ultimul timp, pe canalele muzicale de televiziune noul clip al Madonnei. Chiar dacă trupul ei nu mai are flexibilitatea de acum două decenii, în continuare reuşeşte să ne "ţină ochii" pe sticla televizorului...
Odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare care lucrează în reţea, lumea a devenit un sat global în care distanţa, frontierele, coordonatele teritoriale şi spaţiale s-au dizolvat. Cultura de televiziune şi calculator a provocat o deplasare de paradigmă de la explozie la implozie, de la dispersarea fizică la inclusivitatea virtuală. Un rezultat al televiziunii globale l-a reprezentat faptul că a fost creată o comunitate virtuală constituită din indivizi consumatori de informaţie. Teoreticianul francez Jean Baudrillard scria în Simulations, în 1983, că realitatea a fost scurtcircuitată de cod, deschizîndu-se astfel domeniul hiperrealului, ce desemnează o experienţă în care semnele şi simulările sînt realitatea. Universul postmodernist propus de Baudrillard - cel al hiperrealităţii - este guvernat de modelele şi codurile ce determină gîndirea şi comportamentul şi în care mijloacele de divertisment, informare şi comunicare oferă experienţe mai intense decît realitatea cotidiană. Astfel, harta este mai importantă şi mai veridică decît teritoriul pe care îl reprezintă.
Videoclipul a adus o popularitate la scară planetară starurilor pop
Domeniile în care hiperrealul se manifestă cu precădere sînt televiziunea şi jocurile pe calculator. Invenţia postmodernă în domeniul televiziunii din ultimele două decenii şi jumătate a fost videoclipul, o lume metaforică, ireală, creată printr-un flux de imagini comprimat în trei minute şi care funcţionează ca un produs cultural autonom şi independent de piesa muzicală pe care o ilustrează. Corpul uman este prezenţa dominantă în videoclip, care, promovat sistematic prin canale de televiziune globale precum MTV, a adus o popularitate la scară planetară starurilor pop. Exemplele cele mai concludente sînt Michael Jackson şi Madonna. Ambii au devenit superstaruri la începutul anilor '80 şi înfăţişarea corpului lor a fost esenţială pentru succes, iar dansul şi coregrafia au jucat un rol important.
Analizînd cu precădere mecanismele succesului Madonnei, observăm că imaginea sa, influenţată de publicitate, modă şi cinema, a suferit multiple modificări de-a lungul a peste două decenii, fapt care explică menţinerea ei în centrul atenţiei. În vreme ce unii o omagiază ca pe o revoluţionară subversivă în spaţiul culturii, alţii o atacă pentru poziţiile ei antifeministe sau pentru vulgaritate. Imaginea Madonnei sparge orice bariere stabilite de codurile dominante ale sexului şi modei prin încurajarea experimentului, a schimbării şi a producerii identităţii individuale. Toate aceste atribute nu sînt altceva decît reluări ale normelor societăţii de consum care oferă o identitate privită ca marfă şi destinată consumului.
Succesul şi longevitatea Madonnei, o chestiune de marketing
Succesul imens al videoclipurilor Madonnei din prima parte a anilor '80, cu aspectul lor rebel, provocator şi nonconformist, poate fi explicat prin reacţia la spiritul conservatorist al lui Ronald Reagan din acea epocă. Modul în care Madonna s-a folosit de modă pentru construcţia imaginii sale este un exemplu concludent al felului în care sîntem receptaţi drept ceea ce sîntem funcţie de cum arătăm. Dansatoare, muziciană, manechin, actriţă de film, femeie de succes în afaceri, Madonna şi-a schimbat, în timp, imaginea, de la "jucărie a bărbaţilor", la "material girl" şi apoi la "spiritual woman". Muzica sa a evoluat de la disco şi rock superficial către un modernism pop elaborat. Corpul ei a trecut de la genul molatic şi senzual, la cel zvelt şi fascinant şi apoi la cel dur şi musculos al maşinii de sex, pentru ca, în ultimul timp, să adopte stilul retro-romantic al anilor '70. Succesul şi longevitatea Madonnei ţin în primul rînd de marketing, videoclipurile, CD-urile şi produsele comerciale adiacente sînt un rezultat al strategiilor de producţie şi vînzare provenite dintr-o bună cunoaştere a mecanismelor după care funcţionează industria spectacolului.
Un alt merit al artistei e acela că a colaborat întotdeauna cu profesionişti care au ştiut să producă şi să "împacheteze" imaginea ei.