Lecţia de cinema - The Curse of the Were-Rabbit

Greu, tare greu să scriu despre filmul cu Wallace şi Gromit. În primul rând, personajele îmi sunt prea apropiate. În al doilea rând, primul lor film de cinema e o bijuterie cap-coadă - orice comentariu devine futil. În al treilea rând, cine îi iubeşte pe W&G a văzut deja filmul, unul din marile momente de cinema ale anului. Cred că e momentul pentru puţină istorie...

Acum 18 ani, mai exact în 1987, Nicholas Park era deja un nume, chit că în afară de englezi n-auzise nimeni de el. Britanicul anima plastilină cu răbdare, talent şi imaginaţie, trăsături care aveau să evolueze spre geniu peste câţiva ani. Studiourile Aardman, pe care le păstorea deja de ceva vreme, se extindeau de la o zi la alta (personagistic vorbind), iar compilaţia Creature Comforts (un soi de best of al aventurilor animate de Park până la acea dată împreună cu oameni cel puţin la fel de pasionaţi ca şi el) bătea la uşă. Până una-alta, la amintita uşă a bătut Peter Gabriel, care avea chef să experimenteze din nou - şi uite-aşa se face că Nick Park a semnat unul din cele mai revoluţionare videoclipuri ever, anume Sledgehammer. Dintr-odată „claymation"-ul a devenit le parfum du jour, cel puţin pentru kinosseuri, iar Park a putut să-şi îndeplinească un vis mai vechi - lansarea pe orbită a unui duo unic, irezistibil şi inclasabil, un inventator chelios (parţial inspirat de tatăl său) şi un căţel taciturn şi inteligent, pasionaţi unul de brânză, celălalt de aventuri motorizate. Altfel spus, s-au născut (oficial) Wallace şi Gromit.

A Grand Day Out (1989 - W&G plus o lună de brânză... pe lună) a primit un Oscar; The Wrong Trousers (1994 - W&G plus un pinguin dibaci) aşijderea, iar A Close Shave (1995 - W&G plus niscai oi încăpăţânate) s-a ales doar cu o nominalizare, nu că asta ar conta câtuşi de puţin. A urmat, logic, pasul la Hollywood - în 2000, Chicken Run a rupt gura târgului, iar cinci ani mai târziu (durează al naibii să produci un astfel de proiect, dar merită fiecare secundă), W&G debutează pe marele ecran în The Curse of the Were-Rabbit (Blestemul iepurelui rău pe româneşte, deşi mai potrivit ar fi fost Blestemul „iepurolacului"), o minune plină de poante, citate şi inventivitate, care nu se poate compara cu nimic şi... hei, unde-a plecat toată lumea?!? La coadă la cinema, ziceţi? Atunci e bine.