Numai de bine despre politologul Stelian Tănase, dar scenaristul Stelian Tănase a dat greş cu Despre morţi numai de bine. Filmul e realizat de debutantul în lungmetraj Claudiu Romila, actor "la bază", dar care, de puţin timp, cochetează cu regia. Nefericită cale de a debuta, chiar dacă proiectul a cîştigat (!) finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei. Cum oare a putut cîştiga un proiect atît de stîngaci, unde politicul e un pretext pentru un policier leşinat? Nici argumentul că filmul poate aduce public larg în sală nu stă în picioare (mă îndoiesc că o va face), şi nici acela că proiectul era bun, dar că filmul a ieşit aşa cum a ieşit. E vorba de bani publici şi, în cazul de faţă, de sprijinirea unui debutant despre care se considera că trebuie ajutat.
Ce ne oferă Despre morţi numai de bine şi proaspătul debutant Claudiu Romila? Din nefericire pentru ei, o comedie involuntară, la care, dacă ai un prieten pe lîngă tine, rîzi cu lacrimi. (Asta e cea mai bună reclamă adusă filmului, mai bună decît o laudă.) Filmul se vrea unul poliţist, dar care să dezvăluie dedesubturile murdare ale politicii româneşti. De fapt, acroşeul e unul fals politic. În film se vehiculează partide imaginare, normal, dar fără vreo trimitere clară la un partid anume. Prin urmare, pentru a nu supăra pe nimeni, aceşti politicieni vorbesc în generalităţi ("ceilalţi", spun capii Partidului Bunăstării Naţionale despre adversari), iar frazele lor nu sunt ironice la adresa demagogiei politice de la noi, ci se topesc în lipsa de miză a restului filmului, confundîndu-se cu derizoriul general. Politicul e "radiografiat" doar prin cîteva întîlniri de campanie electorală, o conferinţă de presă şi mai multe apariţii ale senatorului Panait (Ştefan Sileanu), care face afaceri cu mafia rusă, are o soţie (Victoria Cociaş) care bea mult şi se culcă cu bodyguardul, precum şi un fiu student la Arte care, pînă să fie ucis, făcea trafic de droguri. Filmul începe cu descoperirea cadavrului tînărului (care are bărbuţă rotundă, ca un adevărat student la Arte!) şi continuă cu ancheta a doi poliţişti, în paralel cu activitatea incendiară a unei ziariste (Crenguţa Hariton) şi implicările mafiei ruse, care, împreună cu senatorul, vrea să închidă cazul. Umorul involuntar al filmului vine atît din neputinţa scenariului, cît şi din cea a regiei, care nu sunt capabile să construiască o poveste animată, ritmată, convingătoare. Un onorabil film de consum. Viaţa lipseşte însă cu desăvîrşire. Actorii nu sunt catastrofali, dar eforturile lor de a juca sunt contrate de lipsa regiei. Muzica atotprezentă în absolut fiecare cadru oboseşte spectatorul şi aruncă filmul definitiv în derizoriu. Efectele sonore sunt puse parcă cu mîna. Lumina cade aiurea. Urmăririle cu maşini sunt incredibil de lungi şi atît de amatoristice (ca toate secvenţele de acţiune) încît devin, inevitabil, amuzante. Secvenţele de amor (pentru că publicul le cere, nu?) sunt extrem de amuzante în stîngăcia lor.
România nu are o tradiţie a filmului politic. Pînă în '89, normal, cine nu se conforma, lucra cu metafore ori strecura aluzii. După '89, căderea barierelor i-a lăsat pe cineaşti descoperiţi. Filmele despre politica românească de azi, chiar scrise de oameni care ştiu cu ce se mănîncă ea, mai bine ca noi, sunt dezamăgitoare. Sărace în idei, stereotipe, superficiale. Nici o legătură cu originalul. De cele mai multe ori, folosesc politicul ca pretext pentru drame ori filme de public, cum e şi acest Despre morţi..., care ar vrea să lanseze şi la noi, după atîta timp, filmul comercial cu cupluri de poliţişti mişto, şefi nesuferiţi, mafioţi, prostituate etc. Cine le-ar confunda cu nişte filme de actualitate ar face o greşeală. Cine le-ar lua ca pe nişte filme de consum iar ar greşi, pentru că le lipseşte calitatea. Nu mi-am dat seama din ce categorie face parte filmul de faţă, din moment ce afişul lui arată ca afişul unui concert de manele. Oricum, n-am mai văzut o vizionare de presă la un film românesc ce se vrea serios, la care jurnaliştii să rîdă în hohote.
Despre morţi numai de bine - 2005
regia Claudiu Romila;
scenariul Stelian Tănase;
imaginea Florin Mihăilescu;
montajul Nita Chivulescu;
cu: Ştefan Sileanu, Tomi Cristin, Crenguţa Hariton, Sorin Cociş, Victoria Cociaş, Bogdan Vodă, Vitalie Bantaş, Lavinia Munteanu, Eusebiu Ştefănescu.