Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Despre morţi numai de bine

Nimic! - Despre morţi numai de bine


Re:publik, decembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La sfârşit de an (2005), ieşea în săli încă un film românesc, de data asta de debut.

După cele două ale lui Dan Piţa şi cea a lui Sergiu Nicolaescu, o a patra catastrofă li se făcea cadou spectatorilor, chiar de Sărbători.

Despre morţi numai de bine e semnat de Claudiu Romila, debutant în regie, dar cu apariţii ca actor până acum. Pe generic avem "după un scenariu literar de Stelian Tănase", dar, din câte am înţeles, Stelian Tănase a ţinut să-şi retragă numele de pe afiş. N-a reuşit în totalitate, iar ceea ce a rămas din scrierea lui nici măcar nu se poate numi "scenariu", aşa cum afişul filmului nu se poate numi "afiş". Ambele sunt un talmeş-balmeş, o bâlbâială din care nu se înţelege nimic. Scenariul e plin de tot felul de paranteze (care vor să facă radiografia societăţii şi a politicii româneşti de azi - sic!), iar afişul e o mizerie cu figuri de actori amestecate claie peste grămadă şi nişte culori aruncate peste şi printre ele.

Povestea e plasată în lumea politicii. Pe scurt - băiatul unui politician de vază, aflat în plină campanie electorală, e găsit mort, iar ancheta duce spre lumea interlopă a traficului de droguri. Evident că aşa grozave adevăruri nu pot fi lăsate să iasă la iveală şi să compromită cariera tatălui (Ştefan Sileanu - cabotin în rol), dar un poliţist incoruptibil (Tomi Cristin) şi o ziaristă zeloasă (Crenguţa Hariton) reuşesc, cu înţelegerea şi acordul mamei (Victoria Cociaş - singura figură onorabilă din film), să facă adevărul să triumfe!

Muzica (Mircea Octavian) vine să-ntregească imaginea apocaliptică pe care o lasă filmul. Ansamblul pare opera unui amator în sensul cel mai prost al termenului - de la regia (care nu există, în fond), la actorii care parcă-şi citesc replicile în primă lectură, fiecare în colţul lui, fără să aibă nici cea mai mică idee de context. Scenele nu se leagă, de cursivitate şi montaj nici nu poate fi vorba - într-un cuvânt, Despre morţi numai de bine e un film ruşinos de prost. Sau, mai degrabă, Despre morţi numai de bine nu e un film! Despre morţi numai de bine nu e nimic!



 Toate articolele despre Despre morţi numai de bine


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Laurenţiu Brătan


Alte articole

 Dumnezeu cu Ro-mila - Despre morţi numai de bine, Alex. Leo Şerban
 Despre morţi numai de bine - să rîdem la o radiografie a societăţii româneşti, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer