Actor de teatru şi film, Constantin Dinulescu s-a născut în 1933 în Alexandria şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1955, la clasa profesorului Alexandru Finţi. Copilăria şi-a petrecut-o la Călăraşi, unde a devenit pasionat de ceasuri şi aeromodelism, câştigând chiar şi un premiu naţional. Înainte de a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Constantin Dinulescu şi-a încercat norocul la Arhitectură, unde a fost respins din cauza originii familiei sale, fiind considerată una de chiaburi de către regimul comunist.
În timpul studenţiei face figuraţie alături de Ştefan Bănică, iar la finalul facultăţii este repartizat la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, unde îşi aduce contribuţia alături de alţi mari actori ai vremii la strălucirea teatrului românesc. La invitaţia lui Radu Beligan, director al Teatrului Naţional, Constantin Dinulescu se mută la Bucureşti, unde va juca în zeci de spectacole memorabile şi unde va începe o carieră de succes în cinematografie.
Printre cele mai importante roluri ale sale în teatru se regăsesc cele din "Anton Pann", "Despot Vodă", "Regele Lear", "Hagi Tudose", "Platonov", "Eduard al III-lea" sau "Înşir'te mărgărite".
Din bogata sa activitate cinematografică amintim: "Străzile au amintiri" (r. Manole Marcus, 1962), "Conspiraţia" (r. Manole Marcus, 1973), "Un comisar acuză" (r. Sergiu Nicolaescu, 1974), "Actorul şi sălbaticii" (r. Manole Marcus, 1975), "Pe aici nu se trece" (r. Doru Năstase, 1975), "Drumul oaselor" (r. Doru Năstase, 1980), "Glissando" (r. Mircea Daneliuc, 1985), "A unsprezecea poruncă" (r. Mircea Daneliuc,1991), "Trenul vieţii" / "Train de vie" (r. Radu Mihăileanu, 1998), "Maria" (Călin Peter Netzer, 2003), "Italiencele" (r. Nap Toader, 2004), "Calea Dunării" (r. Sabin Dorohoi, 2013), "Miracolul din Tekir" (r. Ruxandra Zenide, 2015) şi "Ana, mon amour" (r. Călin Peter Netzer, 2017).
Constantin Dinulescu a activat ca profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anii 1973-1977 şi este căsătorit cu actriţa Carmen Ionescu.
Premiul special va fi acordat la ediţia 2019 a Galei Premiilor Gopo apreciatului maestru de lumini Ion Nica, un profesionist cu o experienţă de peste 45 de ani pe platourile de filmare. A colaborat de-a lungul timpului cu directori de imagine renumiţi, cum sunt Călin Ghibu, Nicolae Mărgineanu, Marius Panduru şi Vivi Drăgan Vasile, numele său regăsindu-se pe genericele a peste 70 de producţii româneşti şi străine, din care amintim: "Lumină de iulie" (r. Gheorghe Naghi, 1963), "Dincolo de pod" (r. Mircea Veroiu, 1976), "Râdeţi ca-n viaţă" (r. Andrei Blaier, 1983), "Patul conjugal" (r. Mircea Daneliuc, 1993), "Senatorul melcilor" (r. Mircea Daneliuc, 1995), "Stare de fapt" (r. Stere Gulea, 1996), "Ryna" (r. Ruxandra Zenide, 2005), "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" (r. Cătălin Mitulescu, 2006), "A fost sau n-a fost?" (r. Corneliu Porumboiu, 2006) sau "Lampa cu căciulă" (r. Radu Jude, 2007).
Gala Premiilor Gopo 2019 - ediția a 13-a este organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc împreună cu Asociația Film și Cultură Urbană, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, DACIN SARA şi Babel Communications
Co-organizatori: Primăria Capitalei şi Centrul Cultural Expo Arte
Sponsori principali: Apa Nova Bucureşti, Banca Transilvania, Cellini, Mol România, Ţiriac Auto
Sponsori: Auchan Retail România, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, MAC, Ginissima
Parteneri: IQOS, Melkior, Gett's Salons, Intercontinental, Prosecco Bar, Mariş, Aria - TNB
Partener de monitorizare: MediaTRUST
Servicii profesionale furnizate de: PwC Romania
Parteneri media principali şi co-producători: Digi 24 şi Film Now
Parteneri media: All about Romanian Cinema, Adevărul, A List Magazine, Cinemagia, Cărturesti, Life, Liternet, Marie Claire, OK! Magazine, Press One, Radio Europa Liberă România, Stil şi Elan, Qreator, Ziarul Metropolis, Zile si Nopti.
Website: premiilegopo.ro
Facebook: www.facebook.com/PremiileGopo/
YouTube: https://bit.ly/2Ezgf2u