Ce a urmat, însă, era cvasi-imposibil de prevăzut chiar şi de către cel mai talentat dintre jucătorii la pronosticuri (non)-sportive. Într-o derulare fără precedent pentru istoria de 13 ani a Premiilor Gopo, 6 lungmetraje au bifat măcar câte o statuetă, pentru ca premiile de scenariu, regie şi cel mai bun film să meargă la trei filme diferite: Radu Jude pentru scenariul titlului mai sus menţionat, Constantin Popescu pentru regia la Pororoca şi, respectiv, Moromeţii 2.
În anii de pe urmă, juriul de premii al galei-soră (mai mare) UNITER a fost acuzat că distribuie premiile importante tuturor producţiilor nominalizate pentru a împăca pe toată lumea. Iată că, în chip neaşteptat, cei peste 600 de votanţi ai premiilor Gopo au produs un rezultat similar. Şi asta la doar un an după ce Un pas în urma serafimilor cvasi-monopolizase palmaresul Gopo 2018!
Prima breşă în şirul, ce părea nesfârşit, de premii Moromeţii 2 a produs-o Charleston, care şi-a revendicat singura sa statuetă la capitolul cea mai bună muzică originală, pentru excelenta creaţie a lui Massimiliano Nardulli. A fost, de altfel, singura categorie tehnică neadjudecată de ecranizarea romanului lui Marin Preda.
În, probabil, cea mai dură competiţie a serii, Bogdan Dumitrache, omul care a cărat în spate 2 ore şi jumătate de Pororoca, s-a impus meritat în faţa unui Horaţiu Mălăele reinventat, pe ecran, în Moromeţii 2.
Cosmina Stratan i-a adus filmului lui Florin Şerban, Dragoste 1. Câine, unicul premiu al serii, într-o competiţie, cea pentru mai cea mai bună actriţă în rol principal, văduvită, pe de o parte, de numărul redus de filme cu prim-plan feminin (în chip regretabil, Radu Muntean a refuzat participarea lui Alice T. la Gală), şi, pe de alta, de şocanta ne-nominalizare a Ioanei Iacob, protagonista barbarilor lui Radu Jude.
*
Într-o Gală cu ritm bun, lipsită de peripeţii, dar şi de momente strălucitoare, merită remarcată forma lui Alex Bogdan (cu precădere în prima parte a spectacolului), umorul celor trei filmuleţe-parodie marca-Gopo (pornind de la nominalizările anului), gândite de acelaşi Alex Bogdan (cu un bonus pentru producţia dedicată jandarmilor şi zilei 10 august 2018) şi vorbirile lui Vivi Drăgan Vasile (dublu-câştigător pentru imaginea Moromeţilor 2, atât al premiului breslei, organizate în Romanian Society of Cinematographers, cât şi al celui propriu-zis al industriei).
Cel mai aplaudat dintre directorii de imagine români a vorbit liber şi relaxat, a ironizat (onor Ministerul Culturii pentru lăsarea în paragină a casei lui Marin Preda din Siliştea-Gumeşti, şi Senatul & anumiţi confraţi pentru împiedicarea legiferării dreptului de autor al operatorului asupra imaginii pe care o realizează) şi s-a ironizat, a părut un om care se simte bine acolo, pe scenă.
Ipostaza în care nu s-ar spune că s-ar fi regăsit marea majoritate a celor care au fost aleşi să înmâneze premii sau chiar să le primească. Puţinătatea apariţiilor remarcabile, a gesturilor autentice sau a discursurilor memorabile continuă să fie îngrijorătoare, atât la gala Gopo, cât şi la UNITER.
*
Momentul de live-manele al lui Dan Bursuc & co a venit să completeze, în chip surprinzător (o parte din public a aplaudat entuziast, o alta s-a îndreptat spre foaier), premiul pentru cel mai bun debut primit de Ivana Mladenovic pentru Soldaţii. Poveste din Ferentari.
Statuetele onorifice oferite maestrului de lumini Ion Nica şi actorilor Constantin Dinulescu (care a împlinit 86 de ani chiar în ziua evenimentului) şi Ileana Stana-Ionescu au încălzit progresiv sala.
O sală, cea mare a Teatrului Naţional, care a fost din nou arhiplină şi care i-a prilejuit Adei Solomon replica serii: "Sper să trăiesc ziua când Gala UNITER va fi organizată într-o sală de cinema!".
Râdem, glumim, dar, la capitolul infrastructură cinematografică, Bucureştiul a ajuns să se bazeze aproape exclusiv pe institutele culturale străine şi pe venerabile săli ale Cinematecii, fără ca, în vreun plan al primăriilor locale sau al Guvernului, să existe construirea unei / unor săli de cinematograf demne de secolul 21 şi de un cinema care se încăpăţânează, de vreo 15 ani, să nu lase marile festivaluri ale lumii să treacă fără a mai bifa un premiu.
*
Lista premiilor Gopo se poate găsi aici.