Le peuple migrateur / Poporul migrator, un film ce nu trebuie ratat

Personajele din filmul semnat de Jacques Perrin, Jacques Cluzard şi Michel Debats sunt urmărite pe parcursul unui an de existenţă. Le vedem la casele lor, cu întîmplări vesele şi unele triste, ba chiar tragice, cu aventurile lor uimitoare pe parcursul unor drumuri absolut impresionante ce încep de la 1000 de km şi ajung la 35 de mii de kilometri anual. "Poporul migrator" este poporul zburătoarelor, de la cocostîrcul auriu la pinguini, de la gîşte la albatroşi, de la vulturii cenuşii la papagali.

Imaginile absolut fantastice ale filmului (care nu seamănă deloc cu un documentar tip Discovery) au fost selectate din peste 450 kilometri de peliculă înregistrată în multe ţări ale lumii, cu o logistică specială, adecvată personajelor absolut uluitoare care sunt surprinse în momentele esenţiale ale existenţei lor.

Omagiul adus zburătoarelor migratoare de către cineaştii francezi s-a materializat într-un documentar complex, deloc lipsit de poezie sau tragism. Fiindcă viaţa păsărilor în zilele noastre nu este deloc uşoară (chiar a celor de curte). Natura şi lupta pentru supravieţuire, dar mai ales oamenii, cu liniile lor de înaltă tensiune, cu poluarea lor şi cu urbanizarea tot mai accentuată, constituie primejdii de neocolit pentru multe specii, unele aflate chiar în pragul dispariţiei din cauza inconştienţei umane.

Filmul evocă într-o simfonică suită de imagini traseele migraţiei, comentariul fiind extrem de economic şi sugestiv. Rămîn convingătoare imaginea spectaculoasă a zborului, dar şi cifrele generatoare de alarmă: cinci milioane de porumbei ucişi anual în Franţa, sau alte sute de milioane de victime ale vînătorii (sport nobil...).

Vedete autentice, păsările din filmul lui Jacques Perrin şi al colegilor săi (care au realizat şi neuitatul Microcosmos) îi vor face pe mulţi spectatori să uite "păsările" lui Hitchcock. Tensiunea luptei pentru supravieţuire, bătăliile între specii sau numai exigenţele unui drum de peste 30 de mii de kilometri sunt praguri de interes maxim, susţinute egal pe tot parcursul filmului de succesiunea traseelor rituale, ce evocă fie excepţionalul simţ al orientării, fie superbele performanţe de zbor, fie sensibilităţile specifice la traiectoriile astrelor sau ale polilor magnetici.

Eliberat de orice urmă de didacticism, cu performanţe de imagine rîvnite parcă şi de creatorii efectelor speciale (şi în acest film acestea nu există), spunînd aproape totul despre viaţa şi comportamentul celor ce au îndemnat omul să zboare, filmul Poporul migrator (realizat, pe parcursul a trei ani de muncă extrem de dificilă, de o echipă tehnică şi artistică formată din 450 de oameni), chiar dacă evocă un personaj colectiv, produce, firesc, bucuria cunoaşterii unui univers cunoscut parţial sau întîmplător.

Cum puţine documentare intră pe ecrane într-o difuzare normală, cum şi mai puţine filme documentare sunt de valoarea "Poporului migrator" de Jacques Perrin, Jacques Cluzard şi Michel Debats, vă sfătuiesc să-l vedeţi cît mai repede. Este posibil ca prejudecăţile despre genul documentar să domine şi astăzi, deşi acest film este superior din toate punctele de vedere majorităţii filmelor difuzate în prezent.