Îmbrăcat în negru, regizorul ne aşteptă încruntat la intrare. Îmi face semn să mă aşez în primul rând. Suntem în jur de 30 de spectatori şi urmează să asistăm la o repetiţie.
Pe ei! este un spectacol-lectură despre Experimentul Piteşti, pus în scenă de Texte bune în locuri nebune, proiectul de teatru neconvenţional derulat deja de câţiva ani la Cluj de actorii Ionuţ Caras şi Matei Rotaru, ambii de la Teatrul Naţional. Ionuţ Caras semnează şi regia acestui nou spectacol pe care urmează să-l vedem.
Când intrăm în sală, găsim actorii aşezaţi pe jos cu spatele la geam. Lumina neoanelor le aruncă pe feţe culori fantomatice. Toţi sunt îmbrăcaţi în negru şi foarte tineri. Andrei Mărcuţa, Bogdan Neciu, Viktor Hegedus, Tibor Szekely, Dragoş Ioniţă, Alina Mişoc, Diana Buluga, Alexandra Cheroiu şi Ciprian Butnaru. Lor li se va alătura şi Ionuţ Caras, după ce intră şi ultimul spectator, iar regizorul încuie uşa.
Spectacolul începe abrupt, cu un urlet. Un urlet care condensează în el toate ororile comise între anii 1949-1952 în Penitenciarul de la Piteşti. Şi care te aruncă într-un univers halucinant.
Pe rând victimele devin călăi. Rolurile se schimbă. Tortura devine tot mai rafinată. Reeducarea este un proces care necesită multă imaginaţie. Cum să faci să zdrobeşti tot ce e omenesc în celălalt? Cum să stingi flacăra? Cum să scapi măcar azi de durere şi de teamă?
Umilire, degradare, dezumanizare, violenţă extremă, şi peste toate frica, o frică ce-ţi intră în oase şi te face să simţi că vrei doar să o iei la goană. Oriunde, bezmetic. Te simţi atât de meschin, în mica ta existenţă confortabilă şi mediocră.
Alternează scenele jucate, bătăile şi tortura fizică şi psihică, abuzurile, cu părţi în care actorii citesc la microfon mărturii ale celor care au trecut prin Experimentul Piteşti.
Ca spectator te chirceşti în scaun şi îţi repeţi necontenit că ce vezi nu e ficţiune, că s-a întâmplat cu adevărat. Că oameni ca tine au trecut prin asta. Şi te întrebi ce-ai fi făcut tu într-o asemenea situaţie imposibil de imaginat? Cum ai fi reacţionat? Te-ai fi prăbuşit? Ai fi murit? Ai fi intrat în joc, condus doar de instinctul de supravieţuire, singurul care ţi-a mai rămas?
Tensiunea e atât de mare, încât ai impresia la un moment dat că tinerii de pe scenă nu mai sunt actori şi că te găseşti chiar acolo, la locul coşmarului.
Una dintre mărturii îmi răsună şi acum în urechi. O discuţie dintre un supravieţuitor şi soţia lui. Aceasta îl întreabă de ce nu i-a povestit niciodată prin ce a trecut? N-ai avut încredere? Iar răspunsul bărbatului vine ca de undeva de departe: ba da, sigur că am avut încredere!
După o asemenea experienţă nimic din ce ştiai, credeai sau simţeai nu mai are sens. Încredere, siguranţă, demnitate, mândrie? Cuvinte lipsite de sens. S-a şters tot ce te compunea ca om.
Pe finalul spectacolului tensiunea scade. Devii din spectator protagonist. Uită-te în ochii victimei din faţa ta, apoi uită-te bine în tine. Ce simţi? Mai ai puterea să judeci, să pui etichete şi să dai verdicte?
Spectacolul Pe ei! se joacă în 17 septembrie 2019 la Penitenciarul Piteşti, în cadrul Şcolii de vară Fenomenul Piteşti, ediţia a VIII-a.
Alt calendar cu viitoare reprezentaţii nu există încă.
Deşi ar trebui să fie văzut de toată lumea.
La baza alcătuirii spectacolului au stat o parte din mărturiile celor implicaţi: Tache Rodas, Aurel Vişovan, Nicolae Purcărea, Ioan Ianolide, Dumitru Bordeianu, Aurel Obreja, Octavian Voinea, Demostene Andronescu, Viorel Gheorghiţă şi Eugen Ţurcanu, dar şi cartea lui Alin Mureşan, "Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate".
Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 şi 5000 de persoane. Este considerat cel mai mare şi cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
(Doina Borgovan este jurnalist Radio România) / (foto: Alin Barbir)