Dur, riscant, necesar - Pe ei! - spectacol experiment despre Experimentul Piteşti

Închisoarea Piteşti. 1949-1952. Un penitenciar plasat undeva în afara oraşului (pe atunci). Fenomenul Piteşti. Conceptul de reeducare. Aplicat, în mare secret, de regimul comunist (încă) proaspăt instaurat în Republica Populară Română, asupra unui număr de oameni pe care istoricii îl estimează între 1.000 şi 5.000. În imensa lor majoritate, tineri studenţi.

"Memorialul Închisoarea Piteşti". 17 septembrie 2019, pe seară. Curtea fostei închisori, înconjurată de blocuri (acum). Pe ei!. Spectacol-experiment realizat de o trupă de actori clujeni, coordonată de Ionuţ Caras, pornind de la parte din mărturiile unora dintre foştii deţinuţi.

"Texte bune în locuri nebune" e numele unui proiect demarat în 2017 de Ionuţ Caras şi Matei Rotaru, actori ai Teatrului Naţional Lucian Blaga din Cluj. Pe ei!, realizat sub egida Şcolii de Vară Fenomenul Piteşti, este primul spectacol al Textelor bune care are loc în afara oraşului transilvan. Conform tradiţiei proiectului, spectacolul, prefaţat de două repetiţii cu public găzduite de un spaţiu din Nationalul clujean, a fost prezentat în reprezentaţie unică.

Reeducare prin violenţă dusă la extrem. Extrem dus dincolo de extreme. Extrem care i-a determinat pe (aproape) toţi deţinuţii de la Piteşti din acei ani de groază să devină din torţionaţi torţionari. Şi apoi iar torţionaţi, şi apoi iar torţionari, într-un carusel al dezumanizării fără termen de comparaţie.

Infinita paletă de schingiuri şi umilinţe imaginată de geniul răului pe nume Eugen Ţurcanu (condamnat de regimul comunist pentru simpatiile sale legionare, transformat, în închisoare, în om de bază al Securităţii) a ajuns să se propage de la deţinut la deţinut în baza sadicului principiu "cel care îl torturează pe seamănul său va scăpa de propria sa torturare".

Regimul nazist viza uciderea deţinuţilor. Cel comunist miza pe ţinerea lor în viaţă (moartea ajunsese un privilegiu la Piteşti!), pe deposedarea lor de cele mai intime valori morale (bestialele atacuri fizice erau mixate cu nenumărate agresiuni simbolice, nu mai puţin violente, la adresa familiei, prietenilor ori credinţelor religioase ale deţinuţilor) şi pe transformarea lor în nişte indivizi lipsiţi de cele mai elementare atribute ale umanului.

Pe ei! începe abrupt şi continuă brutal. Textul e rostit cel mai adesea la microfon, privind în ochi spectatorii aşezaţi în semicerc, pe scaune rabatabile. Destăinuirile deţinuţilor alternează cu replici ale lui Ţurcanu, consemnate de supravieţuitorii terorii impuse de el. Solo-recitativele sunt întrerupte de scene de grup, în care sunt reînscenate parte din actele de violenţă extremă.

Regia lui Ionuţ Caras impune un ritm sufocant şi propune câteva imagini de o violenţă neiertătoare cu potenţiala dorinţă a spectatorului de a nu ştii, de a nu vedea totul. Doar finalul, în care mărturiile grozăviilor lasă locul câtorva lungi poezii scrise tot de foşti deţinuţi, marchează o relaxare a tonului.

Faptul că cele 80 de minute ale spectacolului au loc sub geamul camerei 4-spital, încăperea în care aveau loc cele mai îngrozitoare torturi (transformată, acum, într-un paraclis) adaugă semnificaţie şi emoţie suplimentare.

Cei 8 tineri actori (unii încă studenţi, alţii proaspăt absolvenţi, alţii aflaţi încă la început de drum), cărora li se adaugă, într-o scenă antologică, Caras himself, nu ezită, nu se feresc, nu mint. Prin concentrare şi dăruire, produc un exerciţiu de exorcizare imposibil de uitat. O seară blândă de septembrie 2019 dintr-un oraş UE sfâşiată de urletele care evocă epoci şi întâmplări cu neputinţă de imaginat azi.

Andrei Mărcuţa (înfricoşător în rolul lui Ţurcanu - ce mare promisiune actoricească!), Bogdan Neciu (sadic în rolul lui Ţurcanu) şi Diana Buluga (teribilă (şi) în rolul lui Ţurcanu, pentru că, da, rolul torţionarului suprem e preluat, succesiv, de aproape toţi actorii, într-o demonstraţie a ubicuităţii răului instituite de procesul de reeducare) dau liniile de forţă. La polul opus, Tibor Szekely, Alina Mişoc şi Alexandra Cheroiu se îngrijesc, cu precădere, de porţiunea de uman ce a mai rămas, totuşi, în fiecare dintre acei oameni. Dragoş Ioniţă şi Victor Hegedus asigură echilibrul de plan secund.

Bună parte dintre deţinuţii de la Piteşti se aflau acolo pentru simpatiile lor legionare. Cei mai mulţi dintre deţinuţii de la Piteşti erau creştin-ortodocşi practicanţi. Pesemne că toţi deţinuţii de la Piteşti se opuneau regimului comunist condus, la momentul 1949-1952, de cetăţeni de altă naţionalitate decât cea română.

Legionarismul, creştinismul şi naţionalismul erau, în contextul acelei epoci şi acelei închisori, mult mai strâns legate decât ne place să credem. A le evoca azi pe toate trei împreună e un pariu riscant, oricâtă acoperire ar avea în realitatea istorică. Pe ei! păşeşte pe o sârmă ultra-fină, mai ales în condiţiile unei societăţi ce refuză, atât pe scară mare, cât şi la nivelul presupuselor elitelor academice şi intelectuale, să îşi cunoască şi înţeleagă trecutul.

Faptul că, în România mijlocului de veac trecut, reprezentanţii unei ideologii demente (legionarismul) s-au numărat printre victimele unei alte ideologii demente (comunismul) nu schimbă cu nimic natura criminală a nici uneia dintre ele. Cunoaşterea şi înţelegerea acestui fenomen poate contribui însă la creşterea gradului de normalitate al lumii în care trăim, contribuind la consolidarea singurei opoziţii veritabile la comunism & legionarism: societatea democratică, având ca valoare supremă libertatea fiecărui individ.

Texte bune în locuri nebune
Pe ei!
Regie & Scenariu: Ionuţ Caras
Afiş: Ciprian Butnaru
Actori: Andrei Mărcuţa, Bogdan Neciu, Viktor Hegedus, Tibor Szekely, Dragoş Ioniţă, Alina Mişoc, Diana Buluga, Alexandra Cheroiu, Ionuţ Caras şi Ciprian Butnaru