The Pillow Book este un film de o savoare şi o distincţie rară. Nu vă gândiţi la nimic de pastel desuet, dimpotrivă, să fie clar, e un film îndrăzneţ despre fantezia în dragoste, o fantezie care frizează perversitatea. Pillow Book (Carte de căpătâi) este semnat de Peter Greenaway, care aduce pe ecran imagini de o uimitoare frumuseţe, un amalgam vizual de străvechi şi nou, doi actori frumoşi, Ewan McGregor şi Vivian Wu, precum şi bucuria cunoaşterii artei străvechi a caligrafiei japoneze. Este un film exotic despre erotismul matur, în care vizualul joacă rolul principal.
Povestea de dragoste dintre o japoneză şi un traducător bisexual îmbină profanul şi grotescul. E un film-surpriză din partea lui Peter Greenaway, probabil unicul autor care posedă abilitatea de a transforma o viziune de dragoste şi groază într-o imagine care îmbină o cascadă abundentă de frumuseţe fizică şi sexualitate pasională. Un film care unora poate să le placă, în vreme ce altora să li se pară ofensator.
The Pillow Book poartă semnătura regizorului Peter Greenaway, care l-a realizat după un scenariu propriu. Producătorul filmului este Kees Kasander, iar producători executivi sunt Dennis Wigman, Terry Glinwood, Jean-Louis Piel.
 De la pictogramele secolului X
Greenaway pleacă de la pictogramele secolului X ale cronicarului Curţii Imperiale, Sei Shonagon, şi creează o fantezie modernă de dragoste. Cei cărora le place înclinaţia lui Greenaway către arte, tendinţa lui de a introduce în filmele sale jocuri de cifre, detalii din cărţi şi elemente de arhitectură, nu vor fi deloc dezamăgiţi de acest film.
De copil, personajul interpretat de Vivian Wu (Nagiko) învaţă să-şi sărbătorească aniversarea într-un mod special. Tatăl lui Nagiko, artist caligraf, îi pictează pe faţă, cu pensula şi cu vopsea, pictograma dorinţei ce şi-ar dori-o împlinită. Totul capătă dimensiunea unui ritual de familie, iar Nagiko, acum o tânără femeie, e marcată de amintirea evenimentului din copilărie. Acum căsătorită, descoperă că soţul ei nu e nici interesat, nici nu doreşte să continue această ceremonie de familie. Frustrată de incapacitatea de a-şi găsi un iubit care să fie caligraf sau a unui caligraf pe care să şi-l poată face amant, Nagiko descoperă, într-un final, un individ interesant, care ar putea deveni iubitul visat. E Jerome (Ewan McGregor), un englez, translator de profesie şi bisexual. Întâlnirea are loc la Hong Kong. Jerome are fantezia de a se oferi ca suport viu al creativităţii erotice a fetei, iar aceasta îi va folosi trupul pentru a scrie pe el un poem, un manuscris însufleţit, pe care i-l va trimite editorului. Nagiko scrie pe pielea amantului un ultim poem, ilustrat în roşu, auriu şi negru. Este un gest inspirat de motivul răzbunării. Personajul interpretat de Viviane Wu vrea să se răzbune pe cel care i-a şantajat tatăl şi care, în plus, este iubitul lui Jerome.
 Privit dintr-un alt unghi...
Pillow Book redă povestea unei tinere japoneze care păstrează jurnalul tuturor experienţelor ei sexuale, după modelul inspirat dintr-o carte străveche, un manuscris vechi de o mie de ani, care a aparţinut unei curtezane ale vremii respective. Nagiko doreşte să-şi publice jurnalul, dar nu reuşeşte; editorul (Yoshi Oida), care nu este altul decât iubitul tatălui ei şi totodată cel care-l şantajează, îi spune că manuscrisul nu valorează nici măcar cât hârtia pe care e scris. De când era mică, Nagiko îşi aminteşte cum tatăl ei, un caligraf talentat (Ken Ogata) îi scria felicitările pentru ziua de naştere pe faţă, cu litere minunat desenate. Fata nu va pierde niciodată dragostea pentru caligrafie şi dragostea pentru propriul trup. Desenatul pictogramelor devine parte integrantă din felul ei de a face dragoste. După ce cartea îi e respinsă, scrie alta, pe trupul tânărului ei iubit Jerome (Ewan McGregor). Când tânărul se prezintă editorului în chip de manuscris, Nagiko încheie acordul cu casa de editură.
Între timp, Jerome face imensa greşeală de a se îndrăgosti de Nagiko, o fiinţă mult prea uşuratică şi superficială ca să iubească cu adevărat. Pe oricine. După ce-l surprinde pe Jerome într-o scenă intimă cu editorul, îl aruncă ca pe un fleac. Restul filmului are în centru răzbunarea lui Nagiko pe editor şi derularea unei poveşti de dragoste până dincolo de mormânt.
 Un Ewan McGregor cuprins de o dragoste bolnavă
Să fi ştiut oare George Lucas de rolul lui Ewan McGregor din Pillow Book atunci când l-a distribuit în rolul tânărului Obi-Wan Kenobi din seria Star Wars? Lăsînd deoparte ciudăţenia poveştii, filmul rămâne unul semi-porno, foarte îndulcit însă. Dacă Lucas a ştiut, cum s-a gândit că McGregor va putea încarna un personaj nobil şi demn cum e Kenobi? Pentru spectatorii care au văzut întâi The Phantom Menace şi abia pe urmă The Pillow Book se anunţă o surpriză. Onorabilul Kenobi e acum un tânăr care se lasă iubit de un tip malefic, care înghite pastile cu pumnul şi din pielea căruia se face o drăgălaşă de copertă pentru o carte. Un tânăr bolnav de dragoste care se lasă târât într-o poveste ciudată - şi încă asta e puţin spus - de o artistă egoistă.
În rolul artistei Nagiko o veţi vedea pe Vivian Wu, o actriţă japoneză care apare în serialul Vanishing Sun. Criticii spun despre ea că e o actriţă "decentă", iar rolul pe care-l construieşte în Pillow Book e atât de neconvenţional, că reuşeşte să-i lase în umbră şi look-ul şi - poate- deficienţele de stil în interpretare. O notă mare din partea criticilor de film occidentali pentru scena în care plânge în timp ce Jerome îi bate la uşă şi îi cere în câteva limbi să i se dea drumul înăuntru. Ce e atât de frumos la scena asta? Ce bine că Vivian Wu nu e una dintre femeile care arată nemaipomenit de frumoasă când plânge; e chiar urâtă, arată mizerabil, e naturală şi reală, asta-i grozav la scena respectivă.
 Despre realizatori
PETER GREENAWAY (regizor, scenaristul filmului) face o treabă minunată când mânuieşte şi transpune pe peliculă o poveste despre o copilărie ciudată, o tinereţe - fantezie cu înclinaţii spre perversitate. Greenaway trece de la amintiri la prezent. De la vis la real. Este atent la cel mai mic detaliu. Foloseşte imagini de la distanţă pentru secvenţele din Pillow Book, trece la imagini filmate de aproape pentru scenele de viaţă curentă. Astfel diferenţiază regizorul ce e real de ceea ce e vis şi de ceea ce se petrece acum. Culorile strălucitoare nu copleşesc personajele, ceea ce e bine. Până şi secvenţele subtitrate, - când se trece de la engleză la japoneză sau franceză - sunt scrise într-o caligrafie care-i place atât de mult lui Nagiko. Totul în filmul lui Greenaway arată dragoste şi atenţie. Imaginea, scenografia, costumele sau lipsa lor - totul este distins, frumos, deosebit.
Merită să vezi Pillow Book fie şi numai pentru perfecţiunea lui tehnică, dacă nu şi pentru altceva.
Unul dintre cei mai reprezentativi realizatori britanici, Greenaway a primit mai întâi o educaţie în domeniul Artelor Plastice şi şi-a petrecut 11 ani din viaţă ca pictor. În 1965, devine film-editor după ce cochetase de câteva ori cu cinematografia. Câteva filme scurte, extrem de influenţate de lingvistică, etnografie şi filozofie. După Windows (1975), unde-şi dezvăluie pasiunea pentru alcătuirea listelor (îi descrie pe toţi oamenii care au murit într-un sat după ce-au căzut pe geam!?), Greenaway atrage atenţia cu Vertical Features Remake şi A Walk Through H (ambele în 1978). Filmele lui sunt prezentate într-un circuit de festivaluri, fac impresie şi astfel apare, în 1980, un film de lung metraj propriu-zis: The Falls (1980), un film răsucit de ghicitori şi semne de întrebare despre vieţile a 92 de victime "ale unui eveniment neexplicat".
În 1982, realizează The Draughtsman's Contract, un studiu privind intriga sexuală dintr-o casă britanică de ţară, în secolul al XVIII-lea şi are succes.
Urmează alte trei filme: A Zed and Two Noughts (1985), The Belly of an Architect (1987) şi Drowning by Numbers (1988), filme care nu se bucură de prea mare popularitate. Belly pune pe tapet potenţialul regizorului către violenţă, chiar obsesie, prin povestea a trei femei din generaţii diferite, care poartă toate acelaşi nume şi care şi-au ucis soţii prin înecare.
Greenaway se întoarce cu un film ceva mai accesibil publicului, The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover (1989), o poveste viscerală despre bucătărie, adulter şi crimă, care îi aduce regizorului recunoaşterea peste Ocean. A urmat Prospero's Books (1991), o versiune modernă a piesei The Tempest de Shakespeare.
Peter Greenaway vine dintr-o familie de pictori. S-a născut la Newport, Wales, pe 4 mai 1942. Are două fiice, este divorţat de soţie, Carol Greenaway, şi are o amică semi-oficială.
EWAN McGREGOR (Jerome), un tânăr cu ochi albaştri-gri, şi-a dorit să fie actor de la vârsta de 9 ani, iar la 16 ani a plecat de acasă să lucreze la Perth Repertory Theatre din Scoţia, ţara lui natală. Pleacă apoi la Londra unde studiază actoria la Guildhall School of Music and Drama. În 1993, debutează în serialul Lipstick on Your Collar şi în filmul lui Bill Forsyth, Being Human, lansat în SUA în 1994.
Primeşte imediat rolul lui Julien Sorel din adaptarea BBC a romanului Roşu şi Negru de Stendhal. McGregor atrage atenţia publicului şi a criticilor în rolul lui Alex Law, un tânăr jurnalist care e amestecat într-o crimă în Shallow Grave de Danny Boyle (1994). Trainspotting este un alt film care îl consacră pe tânărul actor; aici primeşte rolul unui carismatic dependent de heroină care încearcă să-şi îndrepte viaţa dar se lasă prins în alte capcane... În 1996, McGregor joacă alături de Gwyneth Paltrow în Emma, o adaptare a romanului clasic al lui Jane Austen, iar în 1997, primeşte rolul bisexualului din The Pillow Book, filmul erotic al lui Peter Greenaway. Tot în 1997, McGregor îşi dezvăluie latura romantică a personalităţii în comedia Brassed Off, unde joacă rolul unui miner rămas fără slujbă.
Apare într-un episod din Tales From the Crypt, în rolul unui hoţ care porneşte o bătălie împotriva unui vampir, şi ajunge o figură populară spectatorilor americani. Rolul din serialul foarte popular ER difuzat de NBC îi aduce o nominalizare la Emmy.
Filmografia lui Ewan McGregor cuprinde şi A Life Less Ordinary (1997, cu Cameron Diaz), A Serpent Kiss (1997), Nightwatch, Velvet Goldmine şi Little Voices. În 1999, apare pe scena teatrului în Little Malcolm And His Struggle Against the Eunuchs.
Deşi ajunsese o figură populară publicului american, momentul când a fost distribuit în rolul lui Obi-Wan Kenobi din Războiul Stelelor trebuie marcat separat. Chipul lui apare pe coperta revistelor şi numele lui face frontispiciul ziarelor. Chiar dacă filmul în sine nu a fost o mare reuşită, fanii seriei lui George Lucas au fost atât de numeroşi, încât The Phantom Menace a devenit blockbuster, iar Ewan îşi consolidează acum poziţia de star.
În 2000, actorul apare în Eye of the Beholder şi în Nora unde interpretează rolul lui James Joyce. Tot în 2000, pune bazele unei companii de film împreună cu amicul său, Jude Law, cu Jonny Miller, Sadie Frost şi Sean Pertwee. Anul următor, Ewan face mari valuri cu rolul din Moulin Rouge, alături de Nicole Kidman. Moulin Rouge îi dă actorului ocazia de a-şi pune în valoare calităţile vocale, ceea ce-l determină pe Luhrmann să declare că actorul "poate fi următorul Frank Sinatra".
În acelaşi an, Ewan McGregor apare în Black Hawk Down, filmul lui Ridley Scott. În 2002, continuă rolul lui Obi-Wan Kenobi din Star Wars Episode II: Attack of the Clones şi mai apare alături de Tilda Swinton în Young Adam, un thriller erotic noir.
După ce dă glas, în calitate de narator, unui documentar despre motociclete - Faster (2004), McGregor îşi împrumută vocea unui personaj animat - Rodney Copperbottom, un geniu inventator din Robots, un SF animat despre cum va fi lumea condusă de roboţi.
Îşi reia rolul din episodul III din Star Wars - Revenge of the Sith (2005) şi apare, în acelaşi an, pe scena din Piccadilly Theatre din West End alături de Jane Krakowski, într-un musical.
În revista Playboy apare un articol despre el, în care actorul povesteşte cum s-a luptat el cu dependenţa de alcool şi că nu mai bea de 4 ani. Ewan McGregor se întoarce pe marele ecran pentru a filma în The Island (2005), film care nu a avut însă mare succes la public.
Ewan McGregor s-a născut în Scoţia, la Crieff, pe 31 martie 1971; e căsătorit cu Eve Mavrakis, franţuzoaică de origine, născută în 1965, pe care a întâlnit-o în 1994, s-a însurat cu ea în 1995 şi cu care are două fete: Clara Mathilde şi Ester Rose.