Este un moment, acesta de oarecum prizonierat, în care putem vedea spectacole online, evident fără a simţi inefabilul întâlnirii directe cu actul teatral, sau în care putem să ne aducem aminte de spectacolele care ne-au declanşat trăiri, emoţii, lacrimi sau zâmbete.
Printre aceste spectacole, care nu mi-au dat pace, certându-mă parcă pentru lăsarea prea mult la dospit, este Before Breakfast al Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, versiune scenică şi regie de Andrei şi Andreei Grosu. Eugene O´Neill, semnatarul piesei cu acelaşi titlu, ne prezintă viaţa unui cuplu, sintetizată într-un moment incipient al zilei, acela al micului dejun, şi-şi prezintă personajul masculin in absentia, prin intermediul celui feminin. Repetitivitatea zilelor, cu aceleaşi probleme, discuţii, trăiri, face ca un simplu moment matinal să devină, într-un fel, esenţa unei vieţi, cu începutul şi chiar sfârşitul ei. Andrei şi Andreea Grosu aduc personajul absent în piesă în faţa spectatorilor, dându-i viaţa şi importanţa cuvenită dintr-un cuplu, fără a anula mesajul autorului, din contră, pare a sublinia şi mai mult problematica vieţii celor doi.
Doamna Rowland şi Arthur sunt doi oameni care şi-au trăit împreună iubirea, ratările, bucuriile, angoasele, cuprinzându-le într-o monotonie zilnică la care încep să nu mai facă faţă. În fiecare zi, micul dejun este, de ceva vreme, declanşatorul întrebărilor, nemulţumirilor şi amintirilor de cuplu. Un mic dejun sordid cu pâine uscată, greu de mestecat, precum zilele lor, cu o cafea aburindă, dar al cărei abur nu mai emană nicio aromă, cu sticla de băutură care le anulează simţurile şi limpezimea gândurilor, într-un spaţiu atât de gol şi în care doar câteva mărunte obiecte, nimicuri, scot la iveală adevărul unei vieţi ratate, şi de unul şi de celălalt. O masă şi două scaune stau mărturie solitudinii pe care o trăieşte fiecare în viaţa de cuplu. Autorul îi atribuie personajului feminin un nume care distanţează - doamna Rowland, în opoziţie oarecum cu discursul exclusiv al acesteia, pe când personajului masculin capătă un prenume, mai puţin formal şi mai familiar - Arthur (numele unui rege, dar personajul este atât de departe de a fi unul, deşi poate că ar fi putut fi). Numele lui va fi permanent în auzul nostru.
Micul dejun devine simbolul vieţii lor. Povestea lor este spusă de doamna Rowland, dar trăită cu aceeaşi intensitate, fără vorbe, doar prin gesturi, de către Arthur. Arthur nu mai poate spune nimic, iar doamna Rowland spune prea multe. Cine e vinovat? Între cei doi este evidentă absenţa comunicării, dovadă monologul, din totdeauna parcă, al doamnei Rowland şi tăcerea atât de apăsătoare, cronică, a lui Arthur. Ritmul întrebărilor, nemulţumirilor, acuzelor, amintirilor, speranţelor deşarte creşte simţitor. Ea vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte direct proporţional cu tăcerea lui. Tăcerea lui, secondată de gesturi pline de înţeles şi de o mimică expresivă, scoate la iveală personajul cu întreaga-i viaţă.
Intensitatea cu care se derulează acest spectacol te face să nu simţi trecerea timpului, să uiţi chiar că eşti spectator, devenind un prieten, un amic, o cunoştinţă a celor doi, care le cunoaşte dintotdeauna problemele, divergenţele, trecutul şi prezentul, care speră că vor trece cu bine şi de acest mic dejun anost şi repetitiv. Dar acest mic dejun nu mai apucă să fie servit ca atare, pentru că ceea ce se întâmplă înainte, duce la un final nedorit, dar prevăzut.
Spectacolul celor doi, Andrei şi Andreea Grosu, reuşeşte să creeze pe scenă o atmosferă în care cuvântul şi absenţa cuvântului se împletesc într-un fir narativ de un realism dramatic copleşitor. Mihaela Trofimov şi Richard Bovnoczki dau viaţă celor două personaje cu atâta măiestrie! Richard Bovnoczki mai ales, trăieşte cu atâta intensitate ca şi când ar fi viaţa lui. Nu am văzut pe scenă un personaj, am văzut un om, în nimicnicia şi în durerea lui. Şi m-a dus cu gândul la o definiţie a teatrului, a lui Olivier Py, în care spunea: "Şi atunci actorul declară: «Teatrul nu este parte din viaţa mea, el este viaţa mea, viaţa însăşi pe care mi-o doresc.»"
Atunci când se va reveni pe scenă, când ne vom întoarce la o normalitate culturală, de care avem atâta nevoie, dacă veţi avea ocazia să vă daţi întâlnire cu acest spectacol, să nu o rataţi!
Before Breakfast, de Eugene O·Neill
Versiune scenică şi regie: Andrei & Andreea Grosu
Scenografia: Vladimir Turturica
Distribuţia: Doamna Rowland: Mihaela Trofimov / Alfred: Richard Bovnoczki
Foto: Adi Bulboacă.