Fălci, fălcuţe / bărci, bărcuţe - Open Water

N-aş fi scris despre Open Water / Teroare în larg (pentru că l-am văzut deja pe dvd şi filmul a ieşit în America în 2004), dacă, pe 11 februarie, nu ar fi murit Peter Benchley (la 65 de ani), autorul unui anume roman care, ecranizat, a devenit un film care a schimbat istoria. Tema muzicală ameninţătoare Tam tam tam tam tam tam, a lui John Williams, un Psycho acvatic, anunţa un regizor superstar, care azi este Moise în Hollywoodland, unde desparte Marea Roşie în faţa rechinilor de studio, care nu contenesc să se mire de trucurile lui magice. Care, atunci, în 1975, au fost rechinul Bruce, Ahabianul Quint, hippiotul Hooper (nu Dennis, ci Dreyfuss) şi replica lui chief Brody, alias Roy Scheider, "You're gonna need a bigger boat." / O să avem nevoie de o barcă mai mare.

Cuplul contemporan din Open Water are altfel de dileme (Susan: Daniel, where's the boat? - Daniel: That's a good question. Unde e barca - aceasta e întrebarea). În cazul lor, o barcă mică ar fi fost suficientă, oricare, oricât de mică. Cei doi sunt în vacanţă şi pleacă la o scufundare vilegiaturistă (scuba diving parcă-i zice) şi barca pleacă fără ei, lăsându-i în larg, în ape infestate de rechini.

Bazat pe un fapt real şi filmat minimalist şi realist, filmul lui Chris Kentis, Open Water, este un Blair Witch Project pe apă, care se trage, schizoid, din Jaws, adică Fălci, filmul lui Steven Spieberg şi, în consecinţă, din romanul lui Benchley. Acesta ar fi putut să trăiască doar din cecurile pentru drepturile la continuări (printre care infamul Jaws 3-D), dar a încercat şi alte aventuri acvatice, The Deep, The Island, Creature, The Beast, cu toate ecranizate, cu mai mult sau mai puţin succes. Hollywood-ul a încercat să mai tragă un loz câştigător cu Deep Blue Sea / Rechinii ucigaşi, adică Renny Harlin şi rechini mutanţi genetic, plus seriile Z (Shark Attack), dar nimeni nu a mai făcut lumea să stea departe de apă. Până la acest Teroare în larg (bun titlu tabloid), un soi de "fălcuţe" (film independent, filmat în week-end-uri, cu non-buget, - se pare că a costat 130.000 de dolari şi a fost cumpărat de Lion's Gate pentru două milioane şi jumătate de dolari, după ce a fost prezentat la festivalul de la Sundance) - care a făcut "fălci" la box-office (numai în cinematografe, în America, a încasat peste 30 de milioane de dolari). Un film cu două personaje care stau în apă şi nişte rechini care le dau târcoale. De data asta, nu gigantici, umflaţi cu pompa etc. O poveste umană, prezentată semi-documentarist, care devine înspăimântare tocmai pentru că e stupidă. Fraza protagoniştilor e epocală, "We paid for this", anume, am şi plătit pentru asta. Apoi, ca orice cuplu normal, dau vina unul pe altul. Şi ea spune; "I wanted to go skiing!", eu vroiam să merg la schi. Asta e, la noi se chemă ghinion de neşansă!