Daniil Trifonov şi epoca de argint
Sigur că numele lui Daniil Trifonov este mult mai cunoscut în România decât cel al lui Serghei Babayan, măcar pentru că Trifonov a fost invitatul festivalului Enescu în 2017, alături de dirijorul Valery Gergiev. La 29 ani, Daniil Trifonov este o veritabilă vedetă a pianisticii mondiale, un reprezentant al tradiţiei şcolii ruse, cu studii finalizate însă în Statele Unite ale Americii, la Institutul Cleveland, unde a lucrat cu Serghei Babayan.
"El este Muzica pentru mine" - mărturisea Serghei Babayan despre Trifonov, amintind şi de marea responsabilitate pe care a simţit-o în a modela un diamant al pianisticii actuale. Iar Daniil însuşi s-a simţit foarte apropiat de profesorul său, cu care a înregistrat, de altfel, în 2017, o parte din albumul său Chopin.
Casa Deutsche Grammophon ne-a oferit posibilitatea în 2020 să admirăm în oglindă profesorul şi discipolul cu două producţii înregistrate înainte de pandemie: "Silver age" cu Daniil Trifonov, album apărut pe 6 noiembrie, înregistrat în ianuarie şi octombrie 2019 şi "Rachmaninov" cu Serghei Babayan - înregistrări realizate în 2009.
Silver age - epoca de argint se referă la muzica rusă modernă, compusă la final de secol XIX - început de secol XX, când compozitorii ruşi erau printre cei care dădeau tonul în muzica cultă.
Pe precedentele sale 6 discuri de autor apărute la Deutsche Grammophon, Daniil Trifonov s-a concentrat asupra romanticilor: Rahmaninov, în primul rând, cu integrala lucrărilor concertante, Chopin - tot celebrele concerte şi Liszt - cu o extraordinară integrală a studiilor pentru pian.
Este prima dată când Trifonov depăşeşte într-o producţie discografică graniţele muzicii romantice, pentru a se avânta pe teritoriul muzicii moderne, alegându-i pe acei compozitori care-i sunt foarte apropiaţi prin cultură şi formaţie: Aleksandr Skriabin, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev. Pe dublul album Silver Age, avem şi lucrări pentru pian solo, dar şi concerte înregistrate alături de Orchestra Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, dirijor Valery Gergiev - evident, un alt punct de atracţie pentru această producţie.
Silver age înseamnă şi o panoramare a muzicii ruse moderne pentru pian, prin câteva opusuri emblematice. Concertul op. 20 de Aleksandr Skriabin a fost scris în 1896, la doi ani după ce istoria muzicii consemna apariţia primei lucrări considerate moderne: Preludiul la după-amiaza unui faun de Claude Debussy. Skriabin se folosea încă, în linii mari, de limbajul romantic, însă recunoaştem cu uşurinţă elementele limbajului modern de tip impresionist şi mugurii stilului personal al lui Skriabin, ce avea să se exprime plenar mai târziu în Poemul extazului pentru orchestră.
Stravinski a avut un rol determinant în devenirea muzicii simfonice de secol XX, dar şi a celei pentru pian, prin transcripţiile realizate după aceste lucrări simfonice. Anul 1910, când Stravinski termina primul său balet pentru compania lui Serghei Diaghilev care activa la Paris, este hotărâtor. Pasărea de foc a fost acest prim balet modern care a schimbat cu totul percepţia asupra spectacolului de dans, spectacolului în general; au urmat Petruşka în 1911 şi Ritualul primăverii în 1913. Toate, şi cu versiuni integrale sau secvenţiale transcrise pentru pian: Guido Agosti a transcris momente din Pasărea de foc în 1928, iar Stravinski însuşi, trei momente din Petruşka pentru pian solo, în 1923 (pentru celebrul Arthur Rubinstein) şi Ritualul primăverii, integral, pentru pian la 4 mâini. Trifonov a inclus secvenţe din Pasărea de foc şi Petruşka pe albumul său.
Avem pe acest album şi (foarte) dificilul Concert nr. 2 de Prokofiev, o piatră de încercare pentru oricare pianist. Prokofiev a compus prima versiune a acestui concert în 1913, însă partitura a fost pierdută în timpul revoluţiei comuniste, iar Prokofiev a reconstituit-o din memorie abia în 1923. Evident, ce a rezultat a fost totuşi destul de diferit de ceea ce crease iniţial, în sensul modernizării limbajului, situaţie confirmată chiar de compozitor.
Silver age este albumul de maturitate al pianistului Daniil Trifonov. Era deja strălucitor; acum a adăugat acea nuanţă pe care o aduce experienţa artistică şi de viaţă, profunzime, o trăire intelectuală şi spirituală care îl fac pe ascultător, pur şi simplu, să se rupă de lumea cotidiană şi să se piardă în universul colorat propus de Trifonov. Tehnica pianistului este la fel de uluitoare, însă acum, este total subordonată expresiei şi logicii muzicale -Trifonov nu mai vrea să demonstreze nimic despre el ca pianist, ci îl simţim în umbra partiturilor extraordinare pe care le interpretează, tocmai pentru ca doar Muzica să strălucească în prim plan.
Un album care trebuie neapărat ascultat, difuzat de Radio România Muzical luni, 16 noiembrie 2020, de la ora 19.00, posibil de reascultat oricând pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2020: www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2020/
Serghei Babayan şi Rahmaninov
Asemănător, dar şi totuşi, atât de diferit de discipolul său, este Serghei Babayan. Cu siguranţă, mai puţin vizibil decât Daniil Trifonov, trăind şi în alt context istoric cu mai puţine oportunităţi. Astăzi are 59 ani - la vârsta tinereţii lui, Uniunea Sovietică în care se născuse, se destrăma. Babayan a fost unul dintre primii muzicieni ruşi care au călătorit în Statele Unite şi au participat la concursuri internaţionale (pe care le-a şi câştigat), fără sprijinul financiar al statului sovietic. După recitaluri şi concerte pe marile scene ale lumii, a ales să se dedice mai mult profesoratului - la Institutul din Cleveland mulţi alţi tineri pianişti s-au bucurat de îndrumarea sa, fiind laureaţi la cele mai mari competiţii internaţionale.
Serghei Babayan a revenit în atenţia lumii discografice în 2018, când a fost protagonist al discului Prokofiev for two, înregistrat alături de celebra pianistă Martha Argerich. Iar în 7 august 2020 i-a apărut şi un album solo, cu lucrări pentru pian de Serghei Rahmaninov. Studii-tablou, preludii, momente muzicale surprind o lume astăzi dispărută - cea a Rusiei ante-revoluţia comunistă, pe care însuşi compozitorul o privea ca pe un paradis pierdut pentru totdeauna. Babayan nu alege nici cele mai cunoscute lucrări de Rahmaninov, nici pe cele care ar epata prin expunerea tehnicii pianistului: simţim artistul introvertit, care se apleacă plin de atenţie, minuţiozitate şi gingăşie asupra acestui repertoriu special, ale cărui semnificaţii parcă sunt şi mai intense în aceste timpuri de pandemie.
Albumul semnat de Serghei Babayan poate fi ascultat aici: www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2020/disc.htm?a=2828811&c=6341&g=2
Ambele albume sunt disponibile pe platformele de ascultare online.