În ton cu spiritul experimentalist al atelierului de teatru mişcare Studio M din Sfântu Gheorghe, coregrafa propune prin proaspătul Pam Param (premieră online pe 15 decembrie 2020) un mix între coloana sonoră preînregistrată şi difuzată din boxe şi cea interpretată live de cei 6 protagonişti ai spectacolului. Altfel spus, Judith Balázs, Emilia Polgar, Eszter Nagy, Zoli Deak, Laszo Szekrenyes şi Nagy Attila Veres dansează adesea pe ce-şi cântă. Unii altora sau fiecare sieşi. La microfon, cu voce şi, uneori, auto-acompaniament (când microfonul, vocea ori trupul devin instrumente de percuţie). De unde şi formularea din prezentarea oficială: "spectacol-antologie de percuţii vocale umane".
De ce înseamnă muzici se ocupă Mihai Dobre (da, da, de la Şuie). Spaţiul sonor e treaba lui György Chiriţescu. Cel fizic e powered by Irina Moscu. În fine, luminile (reflectoare, neoane, albe, negre, colorate, verticale, orizontale, perpendiculare, în prim-plan, în fundal, pe lateral, peste tot) sunt gândite şi realizate de trioul Huba Szabo - Moscu - Gavriliu.
Un fel de a citi spectacolul e încercarea de a corela neoanele cu sunetele. Mai complicat e să introduci în ecuaţie şi trupurile. Apoi chipurile. Apoi relaţiile dintre acestea. La fel de potrivit e însă să le priveşti pe fiecare separat. Ca pe oarece solo de instrument dintr-o cântare jazz. De altfel, trecerile de la dans colectiv la reprezentaţii individuale, de la muzici recognoscibile la percuţii de trup, de la un reflector discret, undeva, departe, la incendiul orbitor al unei lumini de prim-plan, de la recele alb la multi-coloritatea neoanelor, de la semnificaţia solitară a fiecărui element de compoziţie al spectacolului la impactul lor unificat, reprezintă tot atâtea similitudini între o întâmplare jazz-istică şi Pam Param-ul Andreei Gavriliu.
E drept, un jazz mai depărtat de canon (de-o exista, cu adevărat, aşa ceva), ca un spectacol de (teoretic) dans contemporan, la rândul său depărtat de aşteptatele cutume (iarăşi, în caz c-or exista). Pentru că tot am spus mai sus despre universul sonor, se aplică şi în cazul mişcării sau luminile. Pam Param e cap-coadă o sursă de neaşteptat, neprevăzut, ne- / altfel-ritmat. O invitaţie la explorare pe bază de vizual, auditiv, tactil, verbal, gestual, et caetera.
(foto: Barabás Zsolt, afiş: Wanek Ferenc)