Polanski îl descoperă pe Dickens - Oliver Twist

După Pride & Prejudice, pe marile noastre ecrane soseşte o altă ecranizare după un roman clasic al literaturii britanice: Oliver Twist de Charles Dickens. Însă, de această dată, la cîrma filmului nu se află un englez (cum se întîmpla în cazul celei mai recente versiuni cinematografice a cărţii lui Jane Austen), ci un polonez (ce-i drept, născut la Paris), nimeni altul decît celebrul Roman Polanski.

Oliver Twist a cunoscut peste 30 de adaptări pentru micile şi marile ecrane (mai multe decît orice roman al lui Jane Austen), dintre care se detaşează versiunea omonimă a lui David Lean (1948) şi musicalul Oliver! de Carol Reed (1968). Ce l-a atras pe Polanski la această poveste ultra-cunoscută, determinîndu-l să schimbe macazul după ce filmul său anterior, Pianistul (2002), îi adusese multrîvnitul Oscar pentru regie? O ecranizare după Dickens nu e chiar calea cea mai bună pentru a rămîne pe culmile industriei cinematografice... Cineastul a declarat că a dorit să facă un film pentru cei doi copii ai săi, iar actuala sa soţie (a treia), actriţa Emmanuelle Seigner, i-a atras atenţia asupra poveştii lui Oliver Twist. Astfel s-a născut o coproducţie europeană (Marea Britanie-Franţa-Cehia-Italia) cu un buget uriaş (50 de milioane de euro, aproape cît ultima superproducţie a lui Jean-Pierre Jeunet). Oare cine şi l-ar fi închipuit pînă acum pe Polanski în postura de creator bugetivor doar de dragul progeniturilor sale?

Ca şi Pride & Prejudice, romanul lui Dickens a avut parte şi de ecranizări "updatate", în care eroii erau aduşi, mai mult sau mai puţin forţat, în zilele noastre. De exemplu, ultimele două versiuni cinematografice sînt una canadiană (Twist, 2003), în care Oliver şi Dodger sînt tineri homosexuali şi toxicomani, ce-şi duc veacul prin cluburile deocheate din Toronto, şi una sud-africană (Boy Called Twist, 2004), în care Oliver este un puşti de culoare ce încearcă să supravieţuiască pe străzile periculoase din Cape Town. În aceste condiţii, Polanski şi scenaristul Ronald Harwood (oscarizat şi el pentru Pianistul) au vrut să fie fideli nu doar spiritului, ci şi literei Bildungsroman-ului lui Dickens. Veţi fi poate surprinşi să vedeţi că filmul nu prea iese din canoanele genului şi nu încearcă să tragă cu ochiul la contemporaneitate, cum i-ar fi stat bine unei pelicule "postmoderniste". Totuşi, noul Oliver Twist este creaţia unui maestru şi, chiar dacă nu inovează, nici nu plictiseşte.

Desigur, o bună parte din succes este datorat şi reţetei brevetate de Dickens, care, după aproape 170 de ani, se dovedeşte încă infailibilă. Povestea orfanului care trebuie să înfrunte toate capriciile (twists) sorţii mai mereu potrivnice, devenind şi infractor fără voie, în tentativa de a-şi construi un viitor social acceptabil, nu încetează să emoţioneze, atît cititorii, cît şi spectatorii. Polanski şi Harwood au eliminat însă elementele telenovelistice (portretul mamei lui Oliver ca porte-bonheur sau dezvăluirea finală conform căreia eroul este nepotul pierdut al binefăcătorului său, domnul Brownlow), datorate în general caracterului foiletonistic al romanului, precum şi referirile, incorecte politic, la originea iudaică a lui Fagin (descendentul lui Shylock este acum doar un ticălos avar, nu un evreu ticălos şi avar).

În ambele cazuri, decizia realizatorilor mi se pare justă, la fel ca şi aceea de a conferi realism cadrului social (Londra recreată pe străzile Pragăi este foarte veridică, la fel ca şi orfelinatul sau ascunzătoarea micilor pungaşi), dar nu şi personajelor, care, în frunte cu acelaşi Fagin (sub trăsăturile căruia vă va fi foarte greu să-l recunoaşteţi pe Ben Kingsley) şi cu Bill Sykes (monocordul Jamie Foreman), sînt extrem de şarjate. Ceva mai complexă este Nancy (necunoscuta Leanne Rowe, adevărata revelaţie a filmului), soţia lui Bill, care îşi riscă viaţa pentru a-l salva pe Oliver. În ceea ce-l priveşte pe Barney Clark, copilul care-l întruchipează pe erou, el nu convinge pînă la capăt, plînsetele sale dînd uneori impresia de lacrimi de crocodil. Totuşi, pe ansamblu, Oliver Twist al lui Roman Polanski merită să fie vizionat nu doar de elevii şi studenţii care n-au destul timp pentru romanul lui Dickens.