Adevărul e că premiile din orice breaslă (cinematografia inclusiv) sunt o prostie şi publicul ar trebui să ghideze după propriile gusturi. La fel de adevărat e şi că Oscarurile au cel mai intens - şi imens - reflector din dotare, mai ales pentru cele 90 de procente ale icebergului care sunt sub nivelul mării. Foarte multe lume tocmai ce-a auzit de Alexander Nanau, Riz Ahmed, LaKeith Stanfield, Steven Yeun, Andra Day sau Youn Yuh-jung - şi-asta-i foarte bine.
Am tot încercat să mă lepăd de dependenţa asta păguboasă şi să nu-mi mai pese de ăst anotimp numit awards season, dar nominalizările din 2021 m-au făcut să cad iar în păcat. La un an după triumful sud-coreeanului Gisaengchung / Parasite, onor Academia Of Motion Picture Arts And Sciences recidivează şi onorează talente adevărate şi nu aceleaşi şi aceleaşi proiecte vanitos-găunoase promovate la greu.
Acum, nu-i garantat că excelentele Nomadland (Chloé Zhao), Minari (Lee Isaac Chung) sau Sound Of Metal (Darius Marder) - pe care am avut şansa să le văd la festivalul din Toronto (mai exact, de pe canapeaua mea din Toronto) vor lua Oscaruri, dar e foarte probabil, zic eu. În cel mai rău caz, aceste nominalizări - fiecare are câte şase, inclusiv pentru cel mai bun film, scenariu (adaptat sau original) şi actorie - vor avea destulă greutate cât să trezească interesul publicului cine-curios.
Nu numai c-avem (ce nu s-a mai văzut pân-acum) două femei pe lista nominalizărilor pentru regie (Chloé Zhao pentru Nomadland şi Emerald Fennell pentru Promising Young Woman), dar mai formidabil mi se pare că Zhao e nominalizată pentru regie, scenariu, montaj şi cel mai bun film. Daca Nomadland câştigă toate patru categoriile, Zhao ar fi a treia persoană care să câştige atâtea Oscaruri într-o singură ediţie, după Walt Disney şi Bong Joon-ho. Şansele sunt mici, ce-i drept, dar ar fi extraordinar...
Tot extraordinară, dar nu în sensul bun al cuvântului, e şi decizia Academiei de a îi nominaliza pe LaKeith Stanfield şi Daniel Kaluuya pentru actor în rol secundar în Judas And The Black Messiah. Întrebarea care urmează în mod firesc e: "cine joacă atunci rolul principal?..." Warner Bros. l-a promovat pe Stanfield pentru rol principal pentru William O'Neal, din perspectiva căruia ne e spusă povestea din film, iar pe Kaluuya pentru rol secundar (Fred Hampton). Aceeaşi socoteală şi-a făcut şi Universal când l-a poziţionat pe Viggo Mortensen ca jucând rolul principal în Green Book şi pe Mahershala Ali ca rol secundar, deşi filmul se sprijină în egală măsură pe cei doi. (For the record, Mortensen a pierdut iar Ali a câştigat.)
Cât despre favoriţi, e clar de pe-acum că unele Oscaruri au deja, daca mă-ntrebaţi pe mine (dar şi daca nu mă-ntrebaţi), numele câştigătorului gravat pe ele: Chadwick Boseman (actor în rol principal pentru Ma Rainey's Black Bottom şi, în aceeaşi măsură, pentru o carieră curmată mult prea curând), Soul (lungmetraj de animaţie plus, probabil, coloană sonoră), şi - dacă există măcar un dram de dreptate pe lumea asta - Sound of Metal (pentru sunet - şi, mai ales, lipsa lui, pe ici, pe colo, prin locurile esenţiale).
Şi-acum, nominalizările de care sunt cu-adevărat fericit.
1. Deşi prezic c-o să piardă în faţa lui Time (Garrett Bradley) şi Druk / Another Round (Thomas Vintergberg), colectiv a intrat deja în istoria cinematografiei - nu doar din România. De când am văzut sala de la TIFF (Toronto) aplaudând în picioare minute în şir, continui să mă minunez cat de mulţi rezonează cu filmul lui Alexander Nanau. Asta într-un an cu documentare extrem de promovate, vezi All In: The Fight for Democracy, Boys State, Dick Johnson Is Dead, The Truffle Hunters, ş.a.
2. Deşi prezic c-or să piardă în faţa lui Soul, mă mai bucur şi pentru Farmageddon: A Shaun The Sheep Movie şi Wolfwalkers.
3. În fine, dat fiind c-acel înălţător imn pe numele lui Husaviik e nominalizat pentru cel mai bun cântec, asta înseamnă că... Will Ferrell o să evolueze pe scena Oscarurilor şi, cine ştie, poate o s-avem parte şi de-un bărbos care să urle "play Ja Ja Ding Dong!" pe Zoom - iar această posibilitate o să mă ţină clar lipit de televizor în seara de 25 aprilie 2021.
Tocmai când credeam ca m-am lepădat de dependenţa asta păguboasă...