Zsófia Gábor, creatoarea unor inspirate costume (cu precădere ţinuta lejer-sexy a Chiritzei), adaptează decorul conceput de Alexandra Constantin pentru Chiritza în concert, păstrând platforma metalică, pe care sunt aşezate instrumentele şi cei trei membrii ai familiei, pricepuţi instrumentişti, domnul Bârzoi şi fiicele, Aristiţa şi Calipsiţa. Construieşte, ironic, două spaţii de joc, "perfect" izolate unul de altul, separate printr-o folie transparentă şi prin numeroase benzi pentru delimitare acces, astfel încât posibil contaminata Chiritză, proaspăt întoarsă din străinătate, să nu-i infecteze pe ceilalţi.
D-l Bârzoi, interpretat cu aplomb de Cornel Răileanu, este un personaj care nu apare în textul lui Matei Millo, dar e prezent aici, ca şi distinsele sale odrasle de sex feminin, mai ales pentru a completa indispensabila orchestră a spectacolului-concert. Bârzoi, în calitatea sa de prefect, angajează o foarte bine organizată firmă specializată în operaţiuni de carantinare la domiciliu, care susţine că "oferă carantină de calitate", separând şi ţinându-i separaţi pe cei din casă, cu separator de baie, bucătărie, cadă, duş..., astfel încât aceasta să fie împărţită în "2, 4, 6, 7". Oferta include şi un robot special programat pentru a supraveghea persoana carantinată, şi care, dacă va vedea ceva suspect, va raporta pe dată. La începutul spectacolului suntem informaţi de toate acestea de cei doi roboţi, D-na roboată Lulu (Sânziana Tarţă), omoloaga Doctorului Acid-Fenic din piesa lui Millo, şi de robotul MeMe 602 (Matei Rotaru), chintesenţa soldaţilor din textul original, responsabili cu verificarea respectării regulilor carantinării. Un prim moment spectaculos al reprezentaţiei, în care se combină cu iscusinţă, umorul, muzica şi dansul, este realizat prin voci şi mişcări "robotizate", create, cu inventivitatea-i caracteristică, de coregrafa Andrea Gavriliu şi executate cu multă măiestrie şi farmec de Sânziana Tarţă şi Matei Rotaru. De altfel, MeMe 602, după cum aflăm de la Aristiţa şi Calipsiţa (Mihnea Blidariu şi Cristian Rigman, sugestive travestiuri, ca şi în Chiriţa în concert), este înzestrat cu o mulţime de abilităţi: "ajută la teme, dă pe spate cu creme, ştie să gătească şi să cânte - Mulţi ani trăiască!"
La sosirea furtunoasă a Chiritzei, roboţii o informează asupra detaliilor carantinării. Ca şi Cucoana Chiriţă din secolul XIX, care socoteşte că: "o carantină e făcută pentru voi, proştilor, dar nu pentru noi, boierii. Boierii trec şi merg pe unde vor!", şi încearcă să încalce prescripţiile sanitare mituindu-i pe doctori, căci "totul se cumpără cu bani, mai ales la noi", şi Chiritza contemporană vrea să obţină "o scutire", încercând să-i mituiască pe roboţi.
Protagonista, impecabil interpretată şi de această dată de Anca Hanu (calităţi vocale excelente, mişcare scenică expresivă, comic bine dozat), nu se înţelege însă cu "aparatele". Protestele-i disperate, "trădătorilor mă aruncaţi la gunoi" şi "asta nu-i viaţa mea", nu-i impresionează nici pe membrii familiei, nici pe roboţi, nici pe domnul Programator, omologul personajului Firfirică zis Microb - Inspector sanitar, pentru ea ultima speranţă fiind sosirea lui Guliţă. Scenele se succed cu fantezie şi umor, actorii cântă şi dansează, demonstrând calităţi vocale, virtuozitate instrumentală, plastică corporală, abilităţi actoriceşti. Comicul de situaţie se împleteşte frecvent cu cel de limbaj, ca în scena prezentării, de către roboţi, a meniului cu felurite feluri, conceput special după profilul psihologic al Chiritzei: "... caviar cu slănină şi trufe, pene de fazan cu migdale şi limbă de raţă sau îngheţată de fasole cu ananas şi usturoi". Radu Dogaru, cu o partitură mai mică în Chiriţa în concert, este savuros în personajul Programatorului, cuceritor lasciv uneori sau umilit şi torturat de vânjoasa Chiritză ori de Guliţă alteori.
Guliţă Dinamitescu, anarhistul cu buzunarele pline cu bombe, devine aici un Guliţă care şade la Bucureşti cu un serviciu bun, găsit de Cucoana Chiritza. Guliţă (Miron Maxim, foarte convingător în personaj) e combinat cu indivizi cu "funcţii importante şi responsabilităţi", deţine terenuri agricole, are relaţii cu mafioţi, dar mai presus de toate este copilul iubitor al mamei sale, pentru care este în stare de orice.
Finalul aduce o răsturnare de situaţie, care (cine ştie?!) poate deschide calea spre un alt spectacol-concert, pentru încântarea spectatorilor de toate vârstele şi pretenţiile.
Ada Milea, împreună cu echipa, a realizat şi de această dată un spectacol agreabil, cu partituri muzicale ofertante, cu umor şi bună dispoziţie, în care se ironizează lumea Chiriţelor de orice fel, dar mai ales se face haz de necaz de "contextul pandemic actual".
Fotografii Nicu Cherciu, din arhiva teatrului.
spectacol-concert de: Ada Milea / scenariul dramatic: Ada Milea, Anca Hanu, Cosmin Stănilă / regia: Ada Milea, Andrea Gavriliu
muzica: Ada Milea, Anca Hanu / coregrafia: Andrea Gavriliu / decorul: Alexandra Constantin / adaptarea decorului: Zsófia Gábor / costume: Zsófia Gábor / adaptare electronică: Radu Dogaru / maestru de lumini: Jenel Moldovan
Distribuţia: Chiritza Bârzoi: Anca Hanu / LuLu: Sânziana Tarţa / LeO, MeMe 602: Matei Rotaru / Programatorul: Radu Dogaru / Bârzoi: Cornel Răileanu / Aristitza: Mihnea Blidariu / Calipsitza: Cristian Rigman / Gulitză: Miron Maxim
Data premierei: duminică, 18 aprilie 2021.