noiembrie 2021
Festivalul Naţional de Teatru, 2021
Noiembrie 2021. Urc în acceleratul FNT nr. 31. Înainte mergeam cu CFR-ul. Risc şi merg de data asta cu FNT-ul.

Plecarea se dă la Craiova. Plec uimit de la Craiova după vizionarea spectacolului Inimă şi alte preparate din carne.

Nu e nimeni în compartiment. Aşa-i regulamentul FNT. Nu controlează nimeni biletele. Anunţuri seci se aud în staţia de amplificare a trenului FNT. Dar la Bucureşti. Oare când ajungem la Bucureşti? Nu merg toate trenurile la Bucureşti?

Piatra Neamţ, Zalău, Bacău, Sfântu Gheorghe, Brăila, Satu Mare, Târgu Mureş, Constanţa... Nu apuc să citesc toate numele staţiilor de teatru pe lângă care trece acceleratul FNT.

În sfârşit. Cluj. Oraşul în care permanent se întâmplă ceva. Pentru mine e ultima staţie. Cobor, altfel pierd spectacolul. De fapt habar n-am ce se joacă la Cluj. Totuşi: Chiritza în carantină după Matei Millo.

Aoleu, iar subiectul ăsta. Nu mai pot să aud cuvântul carantină. Dau să mă urc în metrou. Aflu că încă nu e gata. Bine, atunci merg la teatru. Pe afiş scrie: Ada Milea. Hmmm, derulez rapid în memorie melodia Ratata. Mai există ceva după melodia Ratata? Intru în "sală".


În sală nu sunt scaune pentru spectatori. Ce teatru ciudat. N-au scaune? Însă toţi spectatorii dansează. Asta chiar n-am mai văzut. Poate am greşit sala. Îl întreb pe portar. Am greşit clădirea? O întâlnire ratatatată?
- Nu, nu, îmi zice portarul. Aşa e la spectacolul Chiritza în carantină. Se dansează.

Şi eu care credeam că după o săptămâna de FNT, mă pun în fotoliu şi mă odihnesc. Oricum n-am fotoliu, ce să mă mai mint atâta. Nu e nici staţie de metrou în Cluj. Rămân la spectacol.

Dacă mi-am imaginat că aflu ceva despre injecţii, viruşi sau alte secvenţe medicale, ei bine, n-am aflat nimic nou. Cred că am auzit cuvintele în spectacol, dar doar ca fapt divers.

Am găsit însă altceva. Roboţii băieţilor de la Kraftwerk. Formaţia aceea de acum multe decenii. Cu un aer grav, membrii formaţiei Kraftwerk s-au plimbat pe tot mapamondul cu piesa The Robots. Roboţii aceia rătăceau însă de la un concert la altul. Habar n-aveau ce-i cu ei. Până şi-au găsit rostul pe lumea asta. Exact la Cluj, la Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj Napoca. Lulu şi Meme 602. Chiar dacă spectacolul s-ar fi terminat după primele 5 minute, aş fi plecat mulţumit. Cei doi roboţei însufleţiţi au semnalizat doar: Atenţie! Aici se joacă altceva. Spectacolul Chiritza în carantină. Nu vă luaţi după aparenţe.


Nu m-am aşteptat ca timp de 70 minute să nu fie nici o pauză. De calitate. Marii comercianţi muzicali ai lumii au inventat albumele muzicale, numite LP, care aveau câte-o piesă sau două bune, iar restul pentru umplerea timpului. În spectacolul-concert de Ada Milea, nu veţi auzi nici o secvenţă muzicală nepotrivită. Sau poate una, dar n-o divulg.

Chiriţa (interpretata de Anca Hanu) ne-a dat şah la prima mutare. Mie în orice caz. Accentul la maxim, dans, inflexiune a vocii. Până la sfârşitul spectacolului m-am tot străduit s-o găsesc cu vreo temă nefăcută. Degeaba.

Mă aşteptam să mai fie şi vreun rol mai "subţire". Mi-am pus speranţele în programator (Radu Dogaru). Nici o şansă. După cuvintele Programatorului: "La Debreţin am băut 10 pahare de vin" mi-era clar. Absurdul s-a inventat şi trăieşte doar în spaţiul românesc.

Actorii şi-au propus să mă enerveze. Nimeni nu vrea să preia rolul actorului mai puţin inspirat. Mai aştept.

Între timp răsună Mama stă la terasă Un "hit" de 30 de secunde. Spectatorii din sală dansează neîntrerupt. Pentru cei care, prin absurd, nu ar fi ştiut cum se dansează în timpul spectacolului, era suficientă o privire la etajul 1. Acolo s-a dansat, s-a fumat şi s-a cântat, la concurenţă cu parterul. De băut s-a băut doar un pahar de vaccin. De parcă Urmuz era sufleorul.

În final am găsit şi un actor căruia i-aş da un punct sub media celorlalţi. Dar care e media generală a actorilor în acest spectacol? Ceva cu log-a-ritm. Rămâne de calculat.

Chiar mă gândeam. Cum e să fii la muncă în Burkina Faso sau în Noua Zeelandă şi să-ţi treacă prin minte să te uiţi (on-line) la spectacolul Chiritza în carantină? Te uiţi, iar a doua zi vinzi tot ce ai agonisit, inclusiv metrul cub de bani, te urci pe vapor şi te muţi în faţa casieriei Teatrului din Cluj. Apoi cumperi 15 bilete, toate în picioare, la categoria "spectatorii care vin să danseze la Chiritza. Şi ce va fi după cele 15 spectacole? Probabil multă vreme nimic. Dar efortul ar merita. Nu se poate demonstra matematic, dar ora exactă în teatru se dă în România. În toate oraşele pe unde ne-a dus FNT-ul. Şi nici măcar nu am ajuns la Bucureşti.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus