În ajun de An Nou am avut, aici, la Praga, o experienţă muzicală plăcută peste norma obişnuită. În complexul Clementinum, azi parte a Bibliotecii naţionale, mai exact în Capela Oglinzilor, plină aproape pînă la refuz, cvartetul Stamitz a cîntat un program, inteligent compus, ce avea în extreme un aranjament al uverturii la Flautul Fermecat de Mozart şi Quintetul cu pian de Şostakovici. Mozart şi Şostakovici au fost egal şi discret aniversaţi. Concertul, parte a unui ciclu intitulat "EuroArt", a avut ca spectatori, pe lîngă cehii de la Biblioteca Naţională, care au căpătat bilete gratuite, lume din toată Europa. Capela nu era încălzită peste temperatura necesară conservării picturilor, dar toţi, cu paltoanele pe noi, ne-am simţit într-un soi de comuniune cu muzicienii, cu Mozart şi cu Şostakovici. Ultimul, bisat, de altfel.
Probabil că nu există nume de compozitor mai popular astăzi decît Mozart, după cum nici mai falsă impresie că toată lumea îi cunoaşte muzica. Cui nu-i sună familiar Eine Kleine Nachtmusik, nu? Dacă nu altfel, măcar ca sunet de apel pe telefonul mobil. Şi cine nu ştie de Recviemul şi viaţa lui după filmul lui Milo¹ Forman, Amadeus? Chiar dacă filmul este o ficţiune...
Publicitatea acestei aniversări este atît de invazivă, încît te întrebi dacă un articol în plus îşi mai are rostul. Nu există revistă muzicală, ziar în general, în care cineva să nu-i utilizeze numele, să nu-şi dea cu părerea, să nu publice un "dosar", să nu-ţi explice măcar originea pralinelor Mozart, bomboanele învelite în ciocolată, aflu, nu ştiam, şi ele centenare. "Mozart 250 de ani fără eclipsă"; "Mozart la 250 de ani; cel mai mare compozitor?"; "Mozart al nostru, tot ce trebuie ştiut despre viaţa lui, capodoperele lui cele mai mari" (sic!) - sînt cîteva din titlurile cele mai în vogă pe copertele revistelor. Are rost să le mai citeşti articolele?
Că Mozart şi aniversarea de anul acesta sînt în mare măsură obiect de comerţ, şi nu prilej de educaţie muzicală îmi pare de ordinul evidenţei. Aş vrea să fiu contrazis. Universul, civilizaţia mozartiană să treacă înaintea mitomaniei şi a suficienţei culturale, a bomboanelor, T-shirt-urilor, a cănilor cu chipul edulcorat al compozitorului, a concertelor-acţiune festivă, ce mai bifează o aniversare. Mozart şi muzica lui să fie anul acesta, de exemplu, un curs pentru profesorii de specialitate în şcolile din România, editurile mari, cu priză şi distribuţie adevărată, să-i publice măcar o selecţie din imensa corespondenţă şi fie doar una dintre multele biografii, tineri muzicologi să intre în biblioteci pentru o istorie critică a muzicii lui pe scenele româneşti, o casă de discuri în cooperare cu radioul şi filarmonica să scoată la iveală din arhivele sonore cîteva bune interpretări, poate de la Festivalurile Enescu, iar institutele culturale să profite de ocazie pentru a organiza într-un circuit european concerte de promovare în străinătate a unor tineri solişti şi formaţii camerale. O voce pesimistă îmi spune că e tîrziu, că sînt lucruri ce trebuiau gîndite din timp, o alta, că fie el cît de geniu şi iubit de divinitate numitul Amadeus Mozart, cartea muzicală nu se vinde; o a treia îmi şopteşte că noi ne ocupăm anul acesta de o altă personalitate, iar o a patra că, în fond, de ce ar marşa cineva la aniversarea Mozart, cît timp lucrurile s-au mişcat aşa de greu la cea a lui Enescu. Nu mai îndrăznesc să întreb ce fonduri vor fi fost alocate de la cultură Societăţii româneşti Mozart, pentru eventuale publicaţii sau simpozioane. Mozart cu ai lui, noi cu ai noştri. Despre aniversarea lui Şostakovici nu mai vorbesc.
Nu "sexul vinde!", ci "Mozart vinde!"
Autorităţile din Salzburg, oraşul natal al compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart, speră să profite din plin de aniversarea a 250 de ani de la naşterea sa, pentru care a fost dezvoltată o adevărată "industrie Mozart", relatează BBC News. O companie austriacă ce comercializează produse lactate a pus în vînzare un iaurt de băut Mozart cu aromă de ciocolată, alune şi marţipan. Acesta este doar unul dintre sutele de produse lansate cu ocazia celebrării, pe 27 ianuarie, a 250 de ani de la naşterea compozitorului austriac. Pe lîngă iaurt mai pot fi cumpăraţi cîrnaţi Mozart, biberoane Mozart sau parfum Mozart, comercianţii sperînd că va fi un an dintre cei mai profitabili.
Unii austrieci sînt însă de părere că tot ceea ce se întîmplă este "mult prea mult". "Noul slogan pentru 2006 nu mai este «sexul vinde», ci «Mozart vinde». Dacă Mozart ar putea vedea ce se întîmplă acum în Austria, fie ar rîde, fie ar fi dezgustat", spune Kurt Palm, autorul unei noi cărţi despre compozitor.
Pentru Salzburg, industria Mozart şi turismul se traduc însă în bani. Primarul oraşului, Heinz Schaden, spune că faimosul compozitor este una dintre cele mai importante surse de venit ale oraşului. "Este dificil de calculat în euro, dar dacă s-ar face un sondaj printre turiştii care vizitează Salzburgul, cei mai mulţi ar spune, probabil, că vor să vadă oraşul unde s-a născut Mozart. E greu să-ţi imaginezi Salzburg fără Mozart. El a pus oraşul pe hartă", susţine Heinz Schaden.