Suflu de Avignon peste omul de chibrit al lui Radu Dinulescu - La vie des alumettes / Viaţă de chibrit la Festivalul de Teatru de la Avignon, 2021

Încă în plină desfăşurare, dar aflat sub semnul pandemiei care se manifestă din nou din ce în ce mai pregnant în Franţa, Festivalul de Teatru de la Avignon, 2021, este un reper important pentru multe companii artistice de teatru, dans şi circ contemporan. Cele două secţiuni ale festivalului, In şi Off, atrag, an de an, lumea iubitorilor de teatru, dar şi a selecţionerilor de festivaluri, în splendida cetate papală.
 
Astfel a început aventura mea într-o lume fascinantă, cu totul specială, care a suferit şi încă se resimte din cauza acestei înnebunitoare pandemii, ce a răsturnat întreaga lume. Primul meu zbor cu avionul. Cu emoţie, dar nu din teamă, ci de nerăbdare, şi curiozitate. A fost primul spectacol pe care pot spune că l-am văzut în drumul meu spre Franţa, spectacol în două acte: actul unu cu personaj principal pământul, care se îndepărta treptat, devenind nişte fâşii multicolore, între care stăteau îngrămădite clădirile, devenite minuscule, şi actul doi cu spectacolul norilor care formau parcă o altă planetă, ai cărei locuitori erau invizibili privirilor noastre, necunoscuţi şi misterioşi.
 

 
Prima mea participare la Festivalul Off, aşadar prima descindere în superba cetate a Avignonului. Din ce mi-au spus cei care nu erau la prima prezenţă în Avignon, se pare că nu mai era nebunia de altădată, când străzile erau înţesate de oameni, de artişti, şi greu îţi croiai cărare către spectacolul ales spre vizionare. Cu toate astea se simţea totuşi un freamăt, un fior care ne străbătea pe toţi cei care am ales să fim prezenţi la această a 55-a ediţie de Off, respectiv a 75-a de In. Lumea spectacularului ne unea. Teatru clasic, teatru contemporan, lecturi publice, recitaluri de poezie, dans, concerte, spectacole muzicale, spectacole cu marionete/obiecte, circ contemporan - toate erau acolo spre a oferi inedit, fantastic, imaginar şi real, mesaj şi simbol - viaţă, într-un cuvânt.
 
Pentru o lună de zile, Avignonul şi împrejurimile devin o scenă a lumii în care 115 teatre găzduiesc 1.070 de spectacole, în care au loc 52 de evenimente, prin prezenţa a 752 de companii franceze şi 66 de companii străine (şi astea sunt doar în secţiunea Off).

Şi România este prezentă la secţiunea Off a festivalului, cu spectacolul Viaţă de chibrit, în regia lui Radu Dinulescu - un proiect pluridisciplinar câştigat la AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional) de Asociaţia Thespis din Arad şi derulat în parteneriat cu Teatrul de Păpuşi "Prichindel" din Alba Iulia, găzduit de Teatrul Atelier 44 de pe rue Thiers.

Inspiraţia acestui spectacol vine din fotografiile artistului Marius Petrescu, care a fixat în imagini o lume construită din chibrituri, pornind de la personaje, până la reprezentări de obiecte. Aşa s-a format lumea chibriturilor, creată de un Dumnezeu al lor, după chipul şi asemănarea lui, cum altfel. Că noi suntem oameni şi nu chibrituri... să-i spunem întâmplare. Personajele au prins viaţă în mâinile celor două actriţe şi ale regizorului, care au muncit continuu şi neobosit la facerea lor.

La vie des alumettes / Viaţă de chibrit este un spectacol nonverbal care prezintă viaţa omului-chibrit de la începuturi şi până în prezent. Cum a fost creat de Dumnezeul lui, căutându-i forma perfectă, oferindu-i o parteneră de viaţă, supunându-l aceloraşi rigori ale Edenului şi ale veşniciei, precum a făcut Dumnezeul nostru cu omul, sancţionându-l pentru lipsa lui de obedienţă şi pentru curiozitatea fără măsură de a gusta fructul oprit. Sensibilitate, emoţie, dar şi umor fac din acest Viaţă de chibrit un spectacol atractiv, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, mai ales că ludicul este prezent pe tot parcursul lui. Spectacolul este gândit a fi prezentat în două moduri, acest aspect oferind posibilitatea de a fi susţinut şi în spaţii neconvenţionale. Suprafaţa de joc este mică (o măsuţă), pentru că o lume în miniatură o populează, aşadar nu implică foarte mult spaţiu de joc. Astfel o modalitate este prezentarea spectacolului într-un mod clasic, cu actori, păpuşi şi obiecte la vedere. Cealaltă modalitate de prezentare implică proiecţii video. Un ecran acoperă actorii, lăsând doar mâinile lor la vedere, iar o cameră de filmat proiectează pe ecran întregul jocul scenic, suprapunând, în acelaşi timp şi imagini care să creeze o lume înconjurătoare credibilă: marea cu valuri, copaci, aleile unui parc... Ambele modalităţi urmează acelaşi fir narativ şi sunt la fel de expresive şi de atrăgătoare pentru public.
 
Întreg spectacolul se derulează pe un fond muzical, ales cu minuţiozitate de regizorul Radu Dinulescu, care completează universul creat. Fragmente de muzică orchestrală românească (partituri de ţambal) se inserează subtil şi delicat într-un univers sonor care are menirea de a revela toate evenimentele care construiesc viaţa omului-chibrit: pornind de la imaginea cu fabrica de chibrituri şi cum se realizează ele industrial, imagine care întâmpină spectatorul când intră în sală, la crearea efectivă a omului-chibrit, crearea Evei sale, prezenţa şarpelui, alungarea sa din rai, până la omul-chibrit al zilelor noastre care merge la serviciu, se plimbă prin parc, merge la cumpărături, îşi întemeiază o familie, se îmbolnăveşte şi, în final, dispare. Şi odată cu el dispare o lume, o lume pe care omul civilizat, modern, a dus-o treptat la pieire. Dar o nouă creaţie este posibilă şi speranţa vieţii revine. Căci Dumnezeu este generos şi mai dă o şansă lumii acesteia.

Personajele sunt simpatic construite şi atrag prin simplitatea lor, aducând zâmbetul pe buzele spectatorului. Chiar şi nesuferitul acesta de virus care ne-a dat peste cap vieţile este personaj în spectacol, pentru că, aşa cum am spus la început, povestea omului-chibrit ajunge până în acest dezagreabil prezent. Spectatorii râd, pun sau îşi pun întrebări, caută sensuri, se emoţionează şi ies din sala de spectacol cu o lecţie de viaţă, pilduitoare şi deloc facilă.

Cine s-ar fi gândit să construiască o astfel de lume? Doi creatori de universuri: Marius Petrescu şi Radu Dinulescu. Aşadar o lume în lume, un teatru în teatru, care va fi prezentat şi spectatorilor din România.

Pe curând!

Viaţă de chibrit - spectacol pluridisciplinar pentru toată familia
Producător - Asociaţia Thespis Arad / Producţia artistică - Omanut / Partener - Teatrul de Păpuşi "Prichindel"
Scenariul, regia şi universul sonor - Radu Dinulescu
Scenografia - Marius Petrescu
Interpretare, mânuire, construcţie păpuşi şi decor - Teodora Popa şi Viorica Boda (actriţe ale Teatrului de Păpuşi "Prichindel" Alba Iulia)
Lumini şi proiecţie video - Ovidiu Tămăşan (operator de lumini la Teatrul de Păpuşi "Prichindel" Alba Iulia) / Imagini 3D - Armand Kleinberg-Richelet (Belgia) / Credit foto: Flaviu Duşa, Ovidiu Tămăşan, Cristina Smadea.