Tartuffe, prima parte a tripticului Nouveau Théâtre Populaire e teatru clasic, în versuri, cu scenografie ultra-minimalistă (două uşi, o masa, o urnă funerară, o cutie cu valori), costume de epocă şi actorie la greu. Interpretarea e intensă, prestaţia impecabilă, cu un control perfect al vocilor, mimicii, corporalităţii. Tartuffe joacă dizabilitatea fizică (e într-un scaun cu rotile dotat cu instrumente de autoflagelare) pe un podium din scândură natur pe care germinează un Molière pe înţelesul şi în aprecierea tuturor.
Tartuffe
Don Juan (a doua filă a tripticului Nouveau Théâtre Populaire) a abordat ″monumentul Molière″ în cheia actualizării. Scenariul e în proză, în franceza patronului trupei Regelui, însă eroii au profiluri, ticuri, accente contemporane. Decorul e o uşă - cea din Tartuffe, la fel scaunul cu rotile, spaţiul de joc e similar, tot ce contează sunt personajele şi acţiunile lor scenice. Don Juan e scund, cu început de chelie, afişează antologica atitudine duplicitară. Molière e, ca toţi clasicii, printre noi.
Don Juan
La fête - Psyché (ultima parte a tripticului Nouveau Théâtre Populaire) glorifică bucuria întâlnirii artiştilor cu publicul. Nu mai există separarea tradiţională, sărbătoarea populară o abrogă, actorii primelor două spectacole (fiecare de câte o oră şi 40 de minute, la fel ca acesta, cu antracte de câte o oră, respectiv 30 de minute, un total de 6,5 ore!) întruchipează celebrarea comuniunii pe care artele spectacolului o prilejuiesc. În ritmuri de opera italiană, dub electro, cu părţi teatrale, cântate şi dansate. Katharsis pur!
