decembrie 2021
Rómeó és Júlia / Romeo și Julieta
Context

În perioada 3-12 decembrie 2021, Teatrul Maghiar de Stat Cluj prezintă o microstagiune / showcase care conține parte din premierele anului 2021: Hamlet de William Shakespeare, regia Gábor Tompa, Macbett de Eugène Ionesco, în regia lui Silviu Purcărete, Cseresznyéskert / Livada de vișini de A.P. Cehov, în regia lui Yuri Kordonsky, Állatfarm / Ferma animalelor după George Orwell, în regia lui Zoltán Puskás, Rómeó és Júlia / Romeo și Julieta de William Shakespeare, în regia lui Attila Vidnyánszky Jr. Bonus: Porno - Povestea soției mele de András Visky, în regia lui Árpád Árkosi, care a avut premiera în 2020. Microstagiunea include lansări de carte și o expoziție dedicată regizorului Harag György.

Romeo și Julieta

Un centru spa. O piscină. O saună umedă. Un bazin cu spectatori. Un circ. Durează opt ore montarea decorului pentru Romeo și Julieta al lui Attila Vidnyánszky Jr. și oricare dintre aceste interpretări ale spațiului închis imaginat de Csaba Csíki e valabilă. Pe scena Sălii Mari a Teatrului Maghiar urcăm din zona stalurilor, după un scurt prolog în care cel ce va fi Benvelio (Zsolt Gedő) ne transmite, la microfon, regulile de protecție anti-COVID. În japoneză. De traducere se ocupă Tybalt (Balázs Bodolai).

Pătrundem în spa-circ pe două culoare numite Capulet și Montague. Suntem supra-încălțați cu botoșei de plastic (de genul celor întâlniți la muzee sau, mai nou, la centre medicale) și pășim pe scena pe care Ranevskaia, Gaev, Lopahin și ceilalți se descălțaseră de cizmele de plastic (aluzie modernă la șoșoni) în Livada de vișini jucată cu doar două seri în urmă.

Ne așezăm pe orice loc liber găsim. Unii dintre noi vor sta în piscină (privind actorii în sus și, poate, speriindu-ne teribil cândva), alții pe primul rând al tribunelor circulare (acolo unde se vor așeza, adesea, actorii), alții pe celelalte rânduri, mai sus. Actorii vor veni și vor pleca pe cele două culoare (și printr-un spațiu magic, inventat la momentul potrivit), se vor mișca, vor alerga, vor dansa, se vor bate, se vor săruta, vor muri pe platforma circulară ce înconjoară bazinul. Lățimea spațiului de joc nu depășește, în cea mai mare parte, un metru, poate un metru și jumătate.

La răstimpuri, actorii se vor adăposti și se vor ivi de undeva de deasupra intrării, ascunși printre plantele ce decorează orice saună umedă. De răcorit, se vor răcori la țâșnitoarea ce, așa cum suntem anunțați de la bun început, va fi folosită în fiecare scenă a spectacolului. Așa cum, tot de la bun început, Principele / Peter (Lóránd Váta) îi va anunța pe Julieta (Eszter Román ) și Romeo (Tamás Kiss) că mai au cam două ore de trăit și că ar face bine să se. Și atunci, ei se și.

De altfel, Peter își va face un obicei din a vorbi mult și în afara scenariului shakespearian. Pe de o parte, vor fi lungi și ultra-dinamice monoloage despre copilăria-i din Sfântu Gheorghe și o anume vizită comună, total inexplicabilă în contextul naționalist-comunist al anilor '80, a circurilor de stat din București și Budapesta. Pe de alta, vor fi dese dialoguri aparte cu publicul, în maghiară, cel mai probabil improvizate, ce vor stârni uimirea, complicitatea și râsul.

În stilul lor antologic, personajele lui Lóránd Váta anunță senzaționala desfășurare de culoare (costumele: Zsuzsánna Kiss), mișcare, muzică, ireverență admirativă, admirație ireverențioasă, replică, imaginație și inteligență ce va urma, un plonjeu cu brațele înainte și ochii larg-deschiși într-un prezent-viitor fabulos, atât de radical depărtat de angoasa depresivă / depresia angoasantă cu care ne-am obișnuit să ne însoțim existența, încât aproape că ne putem bănui de visare.

Mi-l imaginez pe Shakespeare himself, strecurat, asemenea lui Paris (Loránd Farkas), printre spectatori, aplaudând îmbujorat, râzând și lăcrimând, încântat că, la peste 400 de ani, textul lui poate să nască așa explozie de prezent & viitor. Îl va recunoaște Doica (Csilla Albert) și-l va întreba, ca pe fiecare dintre noi: "Ți-e frică?".

Apoi, va începe:

Iubirea (dacă ce urmează vă pare parodic, e bine; n-o să presimțiți defel imensa emoție și poezie ce vor pune spa-stăpânire când cei doi se vor înălța, într-un moment sublim de acrobație fizică și sentimentală, în înaltul circului-cer)
Dezvoltarea personală (și caterinca ce poate detensiona pretinsa seriozitate a stupidelor războaie)
Comentariul etnic-politic (de vi se pare stupidă vrajba Capuleților și Montague-ilor, atunci să revedem, împreună, miracolul circurilor de la Budapesta și București reunite la Sfântu Gheorghe și să ne imaginăm o astfel de lume - e 8 decembrie 2021 și, imagine, parcă se aude ceva Beatles în difuzoare)
Sexualitatea (și gemetele ei)
Fluiditatea genurilor
Masajul
Împerecherea limbilor (română, maghiară, engleză, italiană, japoneză, a ei, a lui, a ta, a mea)
Destinul
Relativitatea
Frivolitatea
Moartea
Relativitatea timpului
Relativitatea morții (pe pariu că, la ieșirea din spa-circ, veți căuta nișa, această platform 9 3/4 a reinventatului basm shakespearian?)
Fascinația pentru Orient și mixajul-metisajul religiilor / credințelor / superstițiilor (machiajul lui Padre Lorenzo, un Zsolt Bogdán reinventat, în perfect ton și acord cu cele mai tinere falange ale supremei trupei al cărui suprem este)
Arena elisabetană
Centrul de relaxare, refacere și renunțare la real (la 28 de ani abia împliniți, cam vârsta de-o avea britul când a început să scrie textul, Attila Vidnyánszky Jr. s-ar așeza relaxat lângă Will, oferindu-i un ceva care să meargă / alimenteze exuberanța; Will ar accepta bucuros și ar începe să înțeleagă maghiara)
Personajele lui Shakespeare
Travestiul
Interșanjabilitatea sexelor (Imola Kézdi și Ervin Szűcs sunt Capulat și Lady Capulet, Montague și Lady Montague, după caz și situație, combinații de patru luați câte doi / două)
Relativitatea rolurilor (juma' de distribuție e, la răstimpuri, Julieta, Romeo, Doica)
Tragedia
Comedia
Dansul (mișcarea scenică Ferenc Sinkó, sau cum se poate naște super-producția pe câțiva metri pătrați de spațiu când te bazezi pe hectare de talent și pogoane de muncă)
Muzica pre-înregistrată (să asculți The End pe repeat într-un 8 decembrie 2021 în care Jim ar fi împlinit 78 de ani e melorgasmic)
Muzica creată live (Tamás Kiss - debut în trupa Teatrului Maghiar cu ocazia acestui spectacol, asemenea lui Eszter Román și Zsolt Gedő - a studiat vioara la Liceul de Arte din Târgu-Mureș)
Folclorul maghiar de jale, dor și beție
Dansul & Luminile (momentul Éva Imre (Mercutio) de dinaintea pauzei ar trebui studiat & savurat în fiecare studio de dans, trupă de teatru, spațiu de visare din țara, continentul și lumea asta)

Și va continua pentru 3 ceasuri și mult după aceea, în noapte, vis, imaginație, alea-alea, invitându-ne să lepădăm / pasăm roluri, personalități, genuri, preferințe, țăcăneli, obsesii, afilieri, fanatisme, pentru a produce o oră, o scenă, un gest, o privire dintr-o altfel de lume. Pare utopic? Check R&J și vorbim după.
De: William Shakespeare Regia: Vidnyánszky Attila Jr. Cu: Lóránd Váta, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Imola Kézdi, Zsolt Bogdán, Tamás Kiss, Eszter Román, Éva Imre, Zsolt Gedő, Loránd Farkas, Balázs Bodolai

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus