Una dintre definiţiile pe care le dă dicţionarul pentru vitamină: substanţă organică necesară pentru menţinerea proceselor celulare vitale. În spectacolul Anei Mărgineanu, întîlnim acest simbol diseminat pretutindeni: în bilele decorative portocalii de la raionul pentru copii la McDonalds-ul unde lucrează Bro, în baia familiei, sub duşul care împrăştie bobiţe colorate şi nasturi sau în pernele pe care le umplu. Uneori, simbolul e explicit, primind conotaţie inclusiv sexuală, alteori e implicit, sugerînd un paleativ fără de care nu poate fi concepută viaţa familiei, cadrate în povestea spectacolului: celebrul motiv american de soap-opera, înghiţitorul abuziv de medicamente (drugs). Vitaminele devin parte a unui ansamblu mai complex de semnificare: de la medicament reactiv, la paliativ şi apoi la placebo, definitoriu pentru acest mediu social, căci el situează aparenta modernitate a familiei într-o permanentă tindere către modelul consumerist, considerat adevăratul generator de fericire. Acesta vine, pentru cei nepregătiţi, împreună cu tot apanajul derizoriu: telenovele, concursuri imbecilizante - Roata Adevărului (împreună cu prezentatorii pe măsură), Surprize, Din dragoste, Iartă-mă etc., sau emisiuni ieftine cu prezentatori-şarlatani vînzînd tot felul de obiecte tămăduitoare care promit fericirea. Asaltul mediatic, prezentat prin filmuleţe savuroase proiectate, ne arată o familie autohtonă în derivă, încercînd să se adapteze unei societăţi în care totul e de vînzare şi-şi are preţul său.
Povestea suferă toate distorsiunile posibile, oferind mai multe puncte culminante, într-o avalanşă de triunghiuri amoroase - începînd cu mama, tatăl, cîntăreţul, terminînd cu fiica -, cunoscînd salturi nemiloase punctate mediatic prin filmuleţe ("coşmaruri" sau song-uri) comerciale defilînd în paradă pe cele trei-patru ecrane ajustabile, urmate de incarnări odioase ale personajelor de pe sticlă. Finalul este unul în trombă, se pune repede la cale nunta cîntăreţului (Laurenţiu Bănescu), fost amant al mamei (Maria Ploae), cu fiica Andreea (Katia Pascariu), în baza unor puncte comune găsite la repezeală (şi tatălui (Gheorghe Visu), şi ginerelui le plac pereţii din cărămizi de sticlă Nevada), iar binecuvîntarea se face sub auspiciul reginei Surprizelor... (Isabela Neamţu).
Spectacolul are un ritm alert şi e bine susţinut de performanţa actorilor, dublat de o regie care împinge măsurat lucrurile dincolo de marginile suportabilităţii firii umane. Lumina de scenă valorifică unitar decorul artificial (plastic, în diferite forme). Este apogeul unei societăţi artificiale, care foloseşte înlocuitori, iar pentru multiplicarea informaţiei se slujeşte tot de suporturi din plastic. O societate în plină epocă a urechii, după expresia lui McLuhan, pe un text care poate provoca, din cauza concentraţiei de prost-gust demascat pe centimetru pătrat, reacţii adverse sau contraindicate.
Teatrul Foarte Mic
Vitamine de Vera Ion
Regia: Ana Mărgineanu
Scenografia: Ana Isbăşescu
Muzica: Petru Mărgineanu
Coregrafia: Andreea Duţă
Light design, concept video: Lucian Moga
Cu: Gheorghe Visu, Maria Ploae, Toma Dănilă, Katia Pascariu, Mădălina Ghiţescu, Isabela Neamţu, Laurenţiu Bănescu, Radu Cristian