Obsesia jumătăţii l-a lovit şi pe Casanova

Un spectator care intră cu idei preconcepute la Casanova, filmul lui Lasse Hallström, are toate şansele să le piardă din primele zece minute. Chiar dacă un film relativ recent turnat în aceleaşi locaţii, The Merchant of Venice (regia Michael Radford), dezamăgea prin lipsa de noutate a tratării, chiar dacă subiectul Casanova îi e foarte familiar, abordarea lui Hallström îl poate uimi prin prospeţime şi prin inocenţa cu care face abstracţie de ce s-a mai făcut pînă acum.

Lasse Hallström şi scenariştii Jeffrey Hatcher şi Kimberly Simi nu au decît ambiţia de a scoate un film relaxant, o comedie romantică despre cum se îndrăgosteşte cel mai mare seducător al tuturor timpurilor. Dar, pentru asta, pun la bătaie toate resursele de umor şi imaginaţie, iar rezultatul e un film haios, isteţ, colorat. Trimiterile spre societatea contemporană sunt inevitabile, dar bătălia dintre sexe ori emanciparea femeilor nu sunt nici ascuţite ca nişte ţepe, nici şablonarde, ci evidenţiate atît cît să ne apropie evenimentele şi atmosfera uşor machiată a secolului al XVIII-lea. Pe lîngă asta, e vizibil din vreme că realizatorii se apropie cu ironie prietenoasă de Casanova şi că nu se feresc să-l ia la mişto, dinamitîndu-i aventurile senzuale cu mici petarde ironice.

Povestea de iubire dintre Giacomo Casanova şi Francesca Bruni (personaj imaginar), deşi construită sub pecetea spaimei generale a căutării "jumătăţii romantice" şi cu o mare încărcătură de kitsch (trebuia potcovit şi Casanova cu o mare iubire) are, în tribulaţiile ei, ingredientele obişnuite ale unei iubiri cu năbădăi. Însă nu doar ea e subiectul filmului, ci iubirea în general, cea care ne transformă din stupizi în interesanţi. Alte două poveşti de iubire înmuguresc pe lîngă amorul principal. Scenariştii dau textului bogăţie, înnoadă materia cu ajutorul feluritelor încurcături şi qui-pro-quo-uri, presară umor.

Actorii, în frunte cu seducătorul Heath Ledger - foarte relaxat în cizmele lui Casanova - joacă cu plăcere şi cu atenţie la cele mai mici gesturi. Totul îi ajută: costumele lui Jenny Beavan (Sense and Sensibility, A Room with a View şi Remains of the Day), imaginea lui Oliver Stapleton (The Cider House Rules), decorurile construite de scenograful David Gropman (Chocolat). Se adaugă o coloană sonoră densă- numai preclasici. Lasse Hallström a lucrat mult cu actorii. A lucrat şi bine, pentru că fiecare dă impresia că simte scena şi că se implică pînă în plăsele. Jeremy Irons şi Oliver Platt sunt foarte comici în roluri cu totul noi pentru ei. Excelent e şi Omid Djalili în rolul servitorului fidel al lui Casanova. Lena Olin (nevasta lui Hallström în viaţa de zi cu zi) şi debutanta Siena Miller completează distribuţia.