Copilul care nu știa de ce merge la școală este spectacolul de teatru care ne îndeamnă pe noi, spectatorii - copii sau adulți, înalți sau scunzi, agitați sau plăpânzi - să ne punem întrebări cruciale ale copilăriei, precum: "De ce venim la școală?" (o întrebare care apare de mai multe ori pe parcursul spectacolului), "De ce există pauza?" și multe altele, interpretate cu ajutorul cântecelor și a cuvintelor.
Sofia, Andrei și Matei (interpretați de Andreea Ajtai, Paul Tonca și Adonis Tanța) sunt copiii pe care îi urmărim crescând pe scenă, apărând an de an mai maturi ca în anii precedenți. Ce repede cresc, nu-i așa? Jumătate de oră a trecut și deja au 9 ani. Alături de ei, învățătoarea (Paula Seichei) îi ghidează prin lumea copilăriei cu ajutorul cântecelor, jocurilor și a bulinelor roșii, acestea fiind pentru copii ca banii pentru adulți. Ea pune în valoarea întrebările și curiozitatea, încurajându-i pe elevi să călătorească prin propria imaginație. O învățătoare ideală aș zice eu. Aici începe șirul lung de întrebări copilărești, dar totuși importante, ca de exemplu "De ce umblăm mai mult decât dansăm?" - chiar așa, poate am putea să dansăm în timp ce umblăm, "De ce nu mergem la școală încontinuu?", aici Sofia iese din scenă și adaugă faptul că astfel am ajunge pensionari la 20 de ani:), dar și o întrebare pe care o voi dezvolta în curând - deci țineți-o minte - "De ce e cerul albastru și pământul mov?".
Urmează dezbateri între părinți și miniștrii siniștri, cărora nu le place cuvântul cu P ("pauză", nu vă gândiți la altceva). Apare o pereche mare de ochelari cu rame roșii "de distanță", dedicată învățătoarei care cică e prea blândă. Ochelarii însă ajung să-i schimbe perspectiva și să o facă dură și distantă.
Această versiune de învățătoare îi insultă pe copii și se folosește de melodia semaforului "verde înseamnă relaxare, galben e atenționare și roșu e pericol mare, scădem nota la purtare" pentru a pune capăt întrebărilor elevilor. Foarte nașpa, în momentul acesta al spectacolului, mi-e dor de învățătoarea veche. Un detaliu pe care l-am observat este că atunci când învățătoarea se urcă pe schelă ar putea sugera distanțarea și superioritatea pe care o simte față de elevi.
Sofia încearcă să vorbească cu părinții ei, fiind foarte speriată de noul comportament al învățătoarei "vrăjitoare" - super tare, o admir pe Sofia că are curajul și ideea de a vorbi cu părinții ei. Ei îi spun că "pe vremea lor" trebuia să îți fie frică de învățătoare și că "așa e la școală". Da da daaa, adulții ăștia antici:(, însă tot e bine că a încercat. Părinții cântă un cântec despre cum se așteaptă, ca micii lor oameni să devină cei mai buni, mai buni decât au reușit să fie ei. Această scenă care cred că ajunge să gâdile sufletele tuturor spectatorilor.
Distruși de învățătoarea care le împinge celor trei elevi tot mai jos încrederea în sine, aceștia totuși reușesc să mai întrebe o dată de ce venim la școală, iar perseverența elevilor declanșează revenirea învățătoarei la felul ei vechi de a fi odată ce își dă jos ochelarii. Cred că învățătoarea se concentra atât de mult pe a-și face treaba după cum se așteaptă ministerul încât a uitat de ce vine la școală. Poate, cel puțin în cazul ei, vine pentru a vedea zilnic fețele zâmbitoare și curioase ale copiilor sau poate pentru a-i vedea cum cresc. Oricare opțiune ar fi, sigur nu vine la școală doar pentru a câștiga bani. Nu pot să spun că am avut ocazia să trăiesc o asemenea experiență, dar aș ghici că în a fi profesor e vorba de mai mult decât de un câștig financiar. Nu doar o sursă de bani, ci o sursă de zâmbete și idei trăsnite și creative pe care doar un copil neobișnuit cu simplitatea lumii le poate concepe. În scena aceasta apare din nou tema întrebării "De ce?", iar de data aceasta învățătoarea întreabă de ce sunt cerul și pământul roșii.
Mai țineți minte că v-am rugat să țineți minte ceva? Ei bine aici cred că va fi relevant acel ceva. Inițial, cerul este văzut ca albastru și pământul violet, ulterior ambele sunt roșii. Poate că acest detaliu are o însemnătate ascunsă. Albastru și violet sunt culori ce reprezintă meditația, înțelepciunea și iubirea, elemente manifestate de învățătoare la începutul piesei. Roșu, pe de altă parte, este reprezentant al agresivității și controlului puterii. Vă aduce aminte de ceva? Ei bine, mie da, de comportamentul învățătoarei ochelariste. Poate din acest motiv ramele ochelarilor sunt roșii, iar peisajul ceresc la fel.
Matei și Sofia testează ochelarii și află că le influențează comportamentul asemenea celor întâmplate cu învățătoarea. Chiar mă întreb cum aș fi eu dacă aș purta ochelarii.
În final, învățătoarea află răspunsul întrebării "De ce venim la școală?". Dar nu ne spune și nouă răspunsul. Nu e atât de simplu precum sperați. Doar le șoptește copiilor și ne lasă pe noi să aflăm de unii singuri.
Personal am trecut prin a avea o învățătoarea foarte bună dar care ajunge influențată de părinții și miniștrii siniștri nemulțumiți și mi se pare foarte trist că încercările de a moderniza învățământul sunt refuzate cu rigiditate de oameni precum părinții Sofiei și ai lui Matei.
Educația este un punct sensibil al oamenilor, o călătorie grea de parcurs, dar avem nevoie să ni se amintească din când în când de ce venim la școală. Ei bine, voi ce credeți?