Haine noi pentru un text mereu actual - O scrisoare pierdută

Deși premiera a avut loc la sfârșitul lui noiembrie 2021, spectacolul O scrisoare pierdută în regia lui Alexandru Mâzgăreanu a adunat o sală plină și în acest week-end (1-2 octombrie 2022) la Teatrul Tineretului (TT) din Piatra Neamț.

Esența dramaturgică a piesei este deja arhicunoscută, însă abordarea unică a TT completează textul lui Caragiale cu elemente noi adecvate contextului actual. Scenografia (Andreea Săndulescu) și light design-ul (Daniel Klinger), specifice esteticii Teatrului Tineretului, se abat de la canonul teatrului clasic, actorii explorând (la propriu) elementele de decor într-un mod neașteptat, profitând de ingeniozitatea componentelor scenei. Totodată spațiul desfășurării spectacolului nu se limitează exclusiv la scenă ci se extinde la balcon, acolo unde apare, printre spectatori, Cetățeanul turmentat (Andrei Merchea-Zapotoțki), și el un om de rând, un simplu alegător, care dansează și cântă cu tricolorul în mână și încearcă să se integreze în societatea românească.


Spectacolul debutează cu un joc de golf, unde prefectul Ștefan Tipătescu (Mircea Postelnicu) își arată egocentrismul de tânăr politician care beneficiază de o mulțime de avantaje datorită poziției sale, dar și încrederea de sine, sprijinită de flatările lui Ghiță Pristanda (Paul-Ovidiu Cosovanu). Periodic se revine la golf, cei care joacă fiind prefectul, Zoe Trahanache (Cristina Mihăilescu Dembinski) și Agamemnon Dandanache (Emanuel Becheru), pentru că aceștia sunt cei care sunt în stare să joace, într-un mod perfid, și în sfera politică. Scena teatrală este cvasi-transformată într-un teren de golf improvizat, simbolizând scena politică a epocii respective în care cei "puternici" jucau iar ceilalți se conformau regulilor jocului, dar, evident, și scena politică a epocii în care ne aflăm^[i].


Datorită diversității actorilor care reușesc să redea, ironic, dramatismul exagerat al personajelor din textul original, fiecare personaj reușește să se evidențieze și să te facă să îl îndrăgești sau să îți fie antipatic. Zoe Trahanache este adevărata femme fatale, care cu caracterul său și tehnicile inedite de manipulare îi ține nu doar pe Ștefan Tipătescu și Zaharia Trahanache (Tudor Tăbăcaru) sub pantoful ei, dar și întreg județul. Tipătescu, deși extrem de încrezut și influent, devine o victimă vulnerabilă a manipulărilor Zoei. Relația plină de pasiune dintre prefect și Zoe Trahanache este mai conturată și mai prezentă decât cea a soților Trahanache, Zoe fiind mai mult amantă decât soție, interacțiunea dintre ea și Zaharia aproape lipsind.


Satirizarea performanței colegiului electoral al lui Nae Cațavencu (Daniel Beșleagă) din cadrul adunării de la primărie ante-alegeri pare a fi o ridiculizare a naționalismului în forma sa anterioară cât și a neo-naționalismului. Cațavencu îmbrăcat într-un costum tricolor caraghios, ținând în mână stema dacică, alături de susținătorii săi care îl aclamă la orice replică, fie aceasta un truism sau o stupiditate, portretizează într-un mod potrivit comicul naționalismului politic. Susținătoarele lui Cațavencu care arborează abrevierea societății "Aurora Economică Română", adică AER, mă fac să asociez involuntar acest moment de absurditate cu momente din scena politică actuală a României; deducțiile rămân la discreția dumneavoastră.


Un plus pentru elevii de clasa a XII-a e faptul că vizionarea acestui spectacol face învățatul pentru Bac mai facil și atractiv. Dincolo de asta, orice fel de spectator ai fi, pentru 2 ore și 40 minute nu reușești să îți iei ochii de la scenă (excluzând momentele când Cetățeanul Turmentat își face apariția la balcon, când trebuie să te întorci la 180 de grade pentru a capta vizual întreaga acțiune).

Teatrul Tineretului reprezintă pentru mine un nucleu al frumosului în Piatra Neamț, de fiecare dată comic, inteligent, profund și inedit.